În limba latină arborum este forma de genitiv plural a substantivului arbore. Altfel spus, arborum înseamnă “ai arborilor”. Așa că mi s‑a părut un nume nimerit pentru niște pagini care vorbesc despre pădurile de azi și mâine. Căci suntem cu toți ai arborilor, chiar dacă uneori uităm asta. Demult, lemnul însoțea un om de la leagănul copilăriei până la scândurile simple în care se reîntorcea la lutul primordial. Azi ne-am îndepărtat de pădure, am înlocuit lemnul cu plastic în multe dintre obiectele definitorii ale existenței noastre. Arborii au rămas însă loiali misiunii lor, protejând viața prin oxigenul pe care îl dăruiesc lumii în fiecare clipă. Pădurea se străduie, zi de zi, să ne țină pe toți în viață, oameni și animale deopotrivă.
O vreme am scris pe blogul personal despre pădure. Credeam că sunt gânduri răzlețe, zvâcniri ale vechii mele dorințe de a fi silvicultor, palide tentative de a mă autoconvinge că încă nu am uitat că eram – cândva – al arborilor. Apoi viața m‑a dus mai aproape de pădure din nou și am început să vorbesc și să scriu mai des despre ea. Am înțeles într-un târziu că textele astea trebuie să stea separat ca să nu se confunde cu trivialitățile întâmplărilor zilnice pe care le mai comentez uneori. Pădurile sunt un subiect serios.
Așa că am început aceste pagini. Am adunat articolele mai vechi. Unele dintre idei s‑au nuanțat sau chiar s‑au schimbat. Știu mai multe astăzi decât atunci când scriam, unele gânduri s‑au limpezit, dar nu am să ascund și nici n‑o să modific textele vechi. Cred că toți avem o trecere prin timp, o evoluție firească, un fir al cunoașterii și al devenirii. Consecvența perfectă nu e o virtute în sine, ci mai adesea un semn al lipsei de progres.
Mi-am promis că voi scrie mai des despre pădure. Dar așa am promis și în alte dăți, apoi nu m‑am putut ține de cuvânt. Așa că singura promisiune pe care pot să o țin este sinceritatea. Am să scriu despre ceea ce gândesc fără să îmi nuanțez ideile în funcție de conjuncturi și de audiențe. Este forma de reverență pe care o mai pot face meseriei de silvicultor. Și este singurul mod în care pot să încerc să explic tuturor cât de importantă este pădurea pentru noi toți.
Pentru că toți suntem, de fapt, homo arborum.
Sorin Sfîrlogea
inginer silvic