Asist de o vreme încoace la un adevărat asalt al ecologiștilor asupra silviculturii, care se desfășoară după toate regulile unui război mediatic bine pregătit: date scoase din context sau interpretate tendențios pentru a valida falsuri sau adevăruri parțiale, cuvinte alese iscusit pentru a determina reacții emoționale ale publicului, imagini cu dezastre forestiere așezate alături de texte pline de exagerări sau chiar minciuni, epitete aruncate fără nici o reținere la adresa unor oameni care au doar vina de a aparține unui corp profesional. Și nu mă pot să nu mă întreb care e motivația din spatele acestei cruciade. Nu‑i vorbă, nici silvicultorii n‑au făcut nimic ca să își curețe ograda de cozi de topor, pentru că au și din astea printre ei. Dar insistența cu care sunt puși toți la grămadă și arătați cu degetul e complet neconstructivă. În fond ce se dorește, dispariția silvicultorilor? Și înlocuirea lor cu ce?
Să vă dau un exemplu. De curând s‑a stârnit în presă un scandal apropo de Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița. Un domn ziarist s‑a apucat să povestească tuturor că Romsilva a micșorat suprafața parcului de la 70% la 55% și există pericolul s‑o reducă la 40%. Cum era de așteptat, au curs apoi o mulțime de comentarii negative la adresa Romsilva. Întâmplarea face că am acces direct la informații despre aceste subiecte și am aflat care sunt faptele concrete: parcul are o suprafață totală de aproape 37.000 ha și nu s‑a schimbat absolut deloc, iar suprafața aflată în protecție integrală (unde sunt interzise orice fel de exploatări forestiere sau activități economice) este de vreo 7.500 ha. Surpriză, nici această suprafață nu s‑a micșorat, ba chiar e pe cale să crească. De unde atunci scandalul?
Păi o universitate din Timișoara a primit niște fonduri europene (aud că ar fi vorba de vreo 700.000€) pentru a face un plan de management al acestui parc. În buna tradiție românească, ei nu au inclus în echipă nici un silvicultor, deci nici un specialist, doar niște biologi teoreticieni care habar n‑au despre gestiunea practică a pădurilor. Ideea lor e să extindă zona de protecție integrală la aproape 20.000 ha, dar nu prea sunt capabili să explice concret (conform regulilor europene) ce vroiau să protejeze în acea suprafață. Pentru că, în afară de cele 7.500 ha deja protejate, nu par să existe niște motive temeinice ca să institui o protecție așa de strictă, care – atenție! – exclude inclusiv amenajări turistice, deci orice fel de dezvoltare economică sau socială. Romsilva, care administrează parcul și plătește pentru tot personalul și toate activitățile de acolo, n‑a fost de acord cu această extindere nemotivată și a obiectat împotriva planului de management, arătând că trebuia măcar să fie consultați, de vreme ce totul se face pe banii lor. După mai multe discuții, s‑a ajuns la un compromis: 12.000 ha în zona de protecție integrală, dar nu pe planul de management al universității, ci pe unul făcut de alți specialiști.
Și-acuma să vedeți cum se manipulează informațiile. În realitate suprafața de protecție integrală este pe cale să crească de la 7.500 ha la 12.000 ha. În articolul de presă, domnul ziarist a aplicat următoarea logică: bio-ecologiștii de la universitate vroiau protecție integrală pe 20.000 ha, dar Romsilva nu acceptă decât o creștere până la 12.000 ha și există șanse ca nici asta să nu poată fi susținută și să se rămână la 7.500 ha. Cum să prezinte chestia asta? Simplu: omite cifrele exacte și aruncă niște procente alarmante care arată că Romsilva reduce suprafața parcului de la 70% la 55% și chiar la 40%. Și ca să fie cât mai convingător, pune și un titlu bombastic: alertă, astăzi se votează masacrul pădurilor din Cheile Nerei! Care masacru, moncher? Când citești asta, ți se creează impresia că unii cu drujbele pornite stau la marginea pădurii și așteaptă semnalul să se apuce de tăiat. Nici vorbă de așa ceva.
O să mă întrebați care era soluția corectă. Păi după mintea mea bio-ecologiștii ăștia minunați puteau să ia în echipă niște silvici, nu neapărat de la Romsilva, și să facă un plan realist. Apoi să meargă la Romsilva și să le zică: hai să vedem împreună dacă ideile astea ale noastre sunt fezabile, câți bani costă și dacă vă permiteți să le susțineți financiar, pentru că voi o să le plătiți. Din ce credeți că finanțează Romsilva parcurile pe care le are în administrare? Dau biologii bani? Sau ecologiștii? Sau populația? Nu. Se finanțează din lemnul tăiat legal în fiecare an. Ca să avem păduri protejate, trebuie să le exploatăm rațional pe altele. Dacă ajungem să avem mai multe păduri protejate decât cele în exploatare, n‑o să ne mai ajungă banii pentru ecologismul nostru de operetă.
Care e miza dezinformării? A, e simplă: dacă planul de management al universității nu se aprobă (și se pare că asta se va întâmpla), universitatea va trebui să returneze cei 700.000 €. E un motiv de nervozitate, nu? Așa că hai să dea cu niște pietre în Romsilva, că poate se intimidează și aprobă planul lor de management, ca ei să încaseze fondurile europene. După aia ecologiștii se duc acasă, își admiră conturile personale rotunjite cu niște sume frumoase și povestesc tuturor cum au salvat ei pădurile României. Like și share.
La final am să vă mai dau o temă de gândire: 60% din pădurile României au vârste mai mici de 60 de ani. Ceea ce înseamnă că au fost regenerate, împădurite și îngrijite în anii de după război. Toți vă bucurați că le avem și că în ele e diversitate de specii, că mai avem faună sălbatică și o floră bogată. Că mai putem respira aer curat. Vă invit să vă răspundeți singuri la o întrebare: cine credeți că a avut grijă în toți acești 60 de ani ca aceste păduri să existe: biologii, ecologiștii sau silvicultorii?
32 comentarii
Felicitari Sorin. Ai publicat un articol bine argumentat care trage un semnal de alarma asupra exagerarilor “ecologiste”. La fel ca si tine stiu ca silvicultorii erau pe vremuri o clasa profesionala cu prestigiu. Pacat ca din diverse motive stau acum pe margine, privesc cu amaraciune la ceea ce se intampla cu meseria lor si nu se implica in apararea onoarei lor profesionale. Este partial si vina sistemului semi-militar din Romsilva…
Romsilva este una din cele mai corupte structuri ale statului care functioneaza dupa reguli mafiote. O simpla cautare pe Wikipedia ne arata cateva exemple https://ro.wikipedia.org/wiki/Discu%C8%9Bie:Romsilva
Acest jaf generalizat nu va fi oprit decat atunci cand se va face o reorganizare totala a sistemului de gestionare a padurilor. In principal este necesar sa se inlature tot personalul corupt si incompetent si transformarea Romsilva intr‑o organizatie bugetara care sa se ocupe strict de administrarea si paza padurilor fara atributii de comert
Si comertul cu lemn cine sa‑l faca? Austriecii ?
Da Da ai dreptate! Si de comert sa se ocupe Parlamentul !!!
Eu nu pot spune decat ca perspectiva din interior este diferita de cea din exterior. Si, vorba unui minunat asistent de-al nostru, Domnul Danciu, de la Facultatea de Silvicultura din Brasov:”…draga Daniel, nu te enerva atat de tare, adevarul este intotdeauna undeva la mijloc”.
E un sfat bun. Urmează‑l. 🙂
Eu incercam doar sa dau o sugestie tuturor celor care comenteaza, fie din interior, fie din exterior. N‑am incercat sa ma bag in seama. Daca s‑a inteles altceva…
Sfatul cel bun pe care e bine să‑l urmezi este să nu te enervezi, adevărul e undeva la mijloc. 🙂
Adevarul este ca avem o suprafata impadurita la nivel national, raportata statistic de 29 %. Acest procent este in realitate de 27 %, iar daca scadem arboretele bracuite sau degradate nefunctionale sub raport ecologic ajungem la o valoare de 22 % aproape jumatate din media europeana.
Bineinteles, in buna traditie autohtona intotdeauna altii sunt de vina. Silvicultorii sunt niste eroi care au luptat sa apere padurea, nu prea le‑a reusit asa ca s‑au concentrat pe faurirea averilor personale unde sunt in plutonul fruntas al bugetarilor, alaturi de vamesi.
Dacă poți să produci și niște dovezi concrete pentru procentele pe care le invoci, comentariul rămâne. Dacă nu, voi considera că e dezinformare tendențioasă și îl voi șterge. Ai 48 de ore. Succes.
Bibliografie aleatorie:
– Victor Giurgiu, “Consideraţii asupra stării pădurilor României – partea I: declinul suprafeţei pădurilor şi marginalizarea împăduririlor”, Revista Pădurilor, nr. 2/2010
– ing. Erika Stanciu fost membru WWF, actual secretar de stat la Min. Mediului: http://arhiva.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_3021/WWF-Romania-Suntem-sub-media-europeana-a-zonelor-impadurite.html
– raportul Oficiului European de Statistica Eurostat ‘Forestry in the EU and the world’, din iunie 2011
-
Mda, mă dau bătut. N‑am crezut că vom coborî nivelul discuției așa de jos încât să ajungem la citate din Victor Giurgiu. Printre cei care au avut ocazia să‑l cunoască circulă zvonul că a văzut pădurea mai mult în poze decât în realitate. Dar trebuie să recunosc că are o îndemânare specială de a moșmondi date în așa fel încât să pară că știe despre ce vorbește. Te creditez drept o victimă inocentă a acestui șarlatan, deci comentariul rămâne. Sunt sigur că o să amuze și pe alții. Auzi… a măsurat Victor Giurgiu și doar 22% din suprafața României sunt păduri ecologic funcționale. Hă, hă, hă…
Ar fi de ras dar ma tem ca e de plans. Raportul Curtii de Conturi din anul 2013 arata ca in perioada 2005–2011 s‑a defrisat o suprafata totala de padure de 291.932 ha, proprietate de stat si privata.
Din acelasi raport aflam ca volumul total al taierilor ilegale in aceeasi perioada a fost de 438.900 mc in padurile statului si de 194.600 mc in padurile private.
Nota de plata: cca. 5 miliarde euro.
Bonus: alunecari de teren, inundatii catastrofale.
Eu nu m‑aș lua după curtea de conturi în probleme forestiere. Nu de alta, dar am văzut cam ce fel de contabili vin în astfel de controale. Ăia se pricep la silvicultură cum mă pricep eu la navigație maritimă. Adică deloc.
Apoi 438.000 de mc în 7 ani nici nu‑i mult. Înseamnă cam 60.000 mc pe an, care înseamnă o medie de 200 mc pe ocol, adică probabil vreo 20–25 mc pe canton silvic. Asta înseamnă vreo 30–40 de arbori. Cam atât se fură în mod uzual de către onor poporul român, iar pădurarii plătesc la inspecțiile de fond. Care e știrea senzațională pe care ai descoperit‑o? Că există pagube în fondul forestier? Există, știam toți.
Iar la capitolul defrișare, ușurel cu termenii pe scări că furnirul e de nuc. Defrișare înseamnă tehnic scoatere din fond forestier. Consultă Inventarul Național Forestier si vei descoperi că cifrele de la curtea de conturi sunt povești.
Sper ca se va intelege ca raspunsul de mai jos este pentru domnul Matei Ionut caruia, se pare, ca‑i plac cifrele, in procente si in valoare absoluta, dar nu sunt foarte sigur ca stie cu se ajunge la cifrele astea si cum se pot ele interpreta. Eu, fara sa ma laud, pot sa‑i predau un curs despre procentele si valorile absolute cu care poti manipula dupa bunul plac, de la caz la caz, in functie de adrisant, ca sa zic asa..
In primul rand Curtea de conturi e certata clar cu termenii tehnici silvici. In al doilea rand, trebuie sa stii ca cifrele avansate de curtea de conturi provin din statisticile si rapoartele Romsilva si nu sunt descoperiri stiintifico-fantastice proprii. In plus, trebuie sa mai stii ca modalitatile prin care se ajunge la aceste cifre sunt sensibil diferite, prin comparatie, intre fondul forestier privat si cel de stat. In orice caz, ele nu sunt exacte nici in ceea ce priveste sustragerile din padurile administrate de Romsilva si nici in cazul padurilor private dar, in cazul padurilor private te asigur ca cifra este cel putin dubla, iar in cazul padurilor administrate de Romsilva se apropie de realitate. Ca sa intelegi exact mecanismele si fenomenele care stau in spatele acestor afirmatii trebuie sa-ti explic in minimum 10 pagini. Cred ca iti dai seama acum cam cat inteleg “controlorii” lui Vacaroiu de la curtea de conturi?!
Felicitari sincere domnul Sfirlogea pentru articol. Trebuie ca foarte multi lucratori din Romsilva sa ia pozitie la toate actiunile orchestrate de distrugere a personalului silvic care a muncit si munceste pentru mentinerea padurilor Romaniei. Nu contest ca nu avem si “uscaturi ” in personalul silvic, dar acestia sunt foarte putini, dar se incearca generalizarea acestora. Si iata ca inclusiv printre comentatori gasim cazuri de improscare cu noroi. Nu se vrea decat sa se taie si padurile administrate de Romsilva asa cum au fost taiate cele retrocedate si care nu au fost reimpadurite. De ce oare? Nu se mai gaseste lemn de tocat de catre societarii care au interese in padurile romanesti si care nu mai au castiguri substantiale? Mai intervin si alte interese meschine a unor categorii de asa zisi cetateni de bine, sau care au interese financiare chiar si in aceste ONG-uri care sunt finantate pentru a crea cadrul de distrugere a padurii in interesul strainilor. Cred ca si alti silvicultori seriosi si nu “de bine”, vor lua pozitie fata de acesti asa zisi ecolgisti care au interese personale si care sunt platiti pentru a distruge padurea si breasla silvicultorilor.
Sorin Sfarlogea,Romsilva nu vinde si nu fura fara a replanta???!!!Dar daca Romsilva nu ar mai vinde si nu ar mai fura macar vreo zece ani,ce s‑ar intampla?De ce austriecii nu-si mai taie padurile?Dar Suedia,pana si Albania?
Domnule Tănase, ignoranța dvs. este totală. Vă înțeleg, nu vă pricepeți la silvicultură, dar asta nu vă scuză complet. Ați putea să va informați. Internetul vă oferă suficiente informații ca să vă lămuriți singur. Pentru că nu ați făcut‑o până acum, vă ajut eu.
1. Romsilva nu fură. Romsilva este o instituție și nu are cum să fure. Oamenii fură.
2. Dacă Romsilva nu ar vinde lemn timp de zece ani (adică nici nu ar da la exploatare păduri) câteva zeci de mii de oameni și-ar pierde slujbele pentru că nu ar mai avea obiectul muncii. Implicațiile sociale le deduceți ușor. Implicațiile la bugetul statului sunt evidente. Toate lucrările necesare în pădure (pază, protecție contra dăunători, întreținere drumuri forestiere, corectare torenți etc) ar trebui plătite de la bugetul de stat. În plus ar trebui să cumpărăm lemn din export ca să se poată fabrica mobilă și toate celelalte produse care se bazează pe lemn. Înțelegeți deci că ideea de a nu exploata e o prostie. Pădurea nu se extinde ca suprafață netăind‑o, ci împădurind.
3. Austria este o țară cam de patru ori mai mică decât România, ca suprafață totală. Pentru că au un relief muntos, jumătate din teritoriu e acoperit de păduri, cam 4 milioane de hectare. De pe aceste 4 milioane de hectare ei taie anual cam 17 milioane de mc. România are cam 6 milioane de ha suprafață de păduri și taie anual cam 15 milioane de mc. Suedia recoltează anual peste 60 milioane de mc, dar suprafața pădurilor lor este foarte mare. Despre Albania nu știu mare lucru.
Concluzie: nu credeți toate tâmpeniile pe care le citiți pe internet. Verificați informațiile. Și mai ales gândiți. Veți descoperi că nu e greu și nici nu doare.
1. Asa e! Institutiile nu fura, doar pot inlesni/stavili furturile.
2. Daca este atat de preocupata de factorul social, Romsilva are posibilitatea nu numai sa-si pastreze numarul de salariati, ci si sa creeze un numar imens de noi locuri de munca preluand, pe langa celelalte atributiuni, si cea mai banoasa activitate: exploatarea.
3. Sigur in Romania se taie numai 15 milioane mc?
Vă răspund pe puncte:
1. Adevărat. Asta trebuie să facă Romsilva, să stăvilească furtul.
2. Nu cred că trebuie să preia exploatarea. Cred că exploatarea trebuie să devină o prestare de serviciu, iar Romsilva să vândă lemnul fasonat.
3. Statisticile oficiale așa spun.
1.Da,aveti dreptate,Romsilva nu fura,oamenii din Romsilva fura…Cu acte..
2.Nu contest faptul ca sunt necesare lucrari in padure si ca oamenii dv trebuie sa aiba locuri de munca,dar cui foloseste ca dv taiati lemnul si il vindeti austriecilor?Chiar traiti numai in padure si nu aveti cunostinta de faptul ca in Romania nu mai sunt fabrici de mobila,romanii nu au acces la masa lemnoasa din cauza austriecilor.
Da,din cauza unei gandiri ca a dv vom importa lemn de la austrieci(de provenienta romaneasca)asa cum importam si carne,lapte,mere,rosii etc
Daca lemnul s‑ar prelucra in tara ar fi bani si la buget pentru lucrarile din padure,dar ar mai fi si alte sute de mii de locuri in industria prelucrarii.
Dar asta inseamna sa gandesti subiectiv si egoist si sa-ti vinzi tara.
1. Nu se poate fura cu acte. Se poate fura cu acte falsificate. Probabil că unii angajați din Romsilva fură. N‑am dovezi concrete. Dacă aveți, produceți-le, mă voi îngriji să ajungă unde trebuie.
2. Locurile de muncă pierdute nu sunt doar în silvicultură. Dacă oprim exploatările 10 ani se opresc firmele de exploatare, firmele de prelucrare primară, firmele de mobilă. Efectul e în cascadă.
3. În România sunt suficiente fabrici de mobilă. Informați-vă.
4. Firma Schweighofer (la ea faceți aluzie) are o filială în România, care plătește taxe statului român. Ce face cu produsele sale e treaba ei. Oferiți-le un preț mai bun decât la export și păstrați lemnul în România. Întrebarea este: ca să faceți ce cu el?
5. Știți de ce avem carne, lapte, mere și roșii din import? Pentru că românii le cumpără. Pentru că sunt mai ieftine, chiar dacă sunt proaste. Așa sunt românii, nu‑i interesează calitatea, ci chilipirul. Vreți să fiți patriot? Cumpărați produse românești și determinați‑i și pe alții să facă la fel.
6. În trecut, timp de mulți ani de zile, firme românești 100% au exploatat lemn din pădurile României, l‑au trecut prin gatere neperformante (care transformau aproape 20% din lemn în rumeguș) și cheresteaua rezultată au livrat‑o în portul Constanța către arabi. Nu pare să fi deranjat pe nimeni treaba asta. Problema tuturor e acum o firmă austriacă. Or fi având ei bubele lor, dar jaful în industria lemnului e concertat de români, vă garantez.
Pe linga copy paste din rapoartele ong ai dat un Google? Ai enumerat unuele din tarile cu cele mai mari capacitati de producție de cherestea, exceptind Albania.deci exact invers fata de ce tu ai sustinut. Iar în Albania este ca și Cum Arabia Saudită ar interzice același lucru. Foarte bine punctat domnul Sfirlogea
Pentru ca nu am cont “Facebook” as dori sa‑i raspund pe aceasta cale domnului Cristian Neff.
Va rog deci, domnule, sa nu amestecati “trunchiurile de copaci din curte de la SCHWEIGHOFER” cu “pomii din parcuri”, cu firmele ce achizitioneaza si prelucreaza materiale lemnoase, cu lemnul de foc pe care dumneavoastra il cumparati scump pentru ca “tot se rade de baietii destepti si pleaca la export” si in toata ciorba asta ROMSILVA, diavolul care si‑a bagat coada si raspunde de toate relele.
Desi pareti a fi genul de ecologist documentat de la televizor, nu v‑ar strica un pic de documentare adevarata si, veti intelege ca problema e mult mai complicata. In primul rand sa stabilim ca vorbim despre “arbori” si “padure”, despre forma de proprietate, despre faptul ca firme ca Schweighofer achizitioneaza materiale lemnoase cu forme legale, in acelasi timp exploateaza si paduri proprii si nu au obligatia verificarii provenientei materialelor achizitionate. Dumneavoastra stiti despre Sweighofer deoarece aceasta companie a devenit vizibila ca urmare a unor interese politice si, astfel, a fost foarte mult mediatizat subiectul. Exista multe alte firme, mai mari sau mai mici, care se ocupa cu acelasi lucru, adica cu prelucrarea masei lemnoase, provenita din “arbori”, nu din “copaci” si nici din “pomi”.
Trebuie sa mai stiti, draga domnule Cristian Neff, ca ROMSILVA are atributiuni extinse, doar in ceea ce priveste fondul forestier de stat pe care‑l administreaza, adica mai putin de jumatate din fondul forestier national. Exista alte institutii ale statului foarte bine organizate, pe care le-ati putea, eventual, face vinovate, cu dovezi, ca nu-si fac treaba privind controlul recoltarii, transportului, comercializarii si prelucrarii materialelor lemnoase, cu respectarea legislatiei in vigoare.
Mi-am permis sa scriu mai mult in speranta ca pe viitor veti lua in serios lucrurile, atat dumneavoastra cat si alti numerosi “ecologisti revolutionari” de ocazie.
Va multumesc pentru intelegere si va stau la dispozitie.
Daniel LUPU
inginer silvic
Parafrazand o veche zicala “Cine nu comenteaza ca noi e impotriva noastra” imi permit sa fac o ultima remarca cu referire la onoarea profesionala si imaginea breslei silvicultorilor: timp de un an de cand a fost declarat inculpat intr-un dosar extrem de grav cu retrocedari ilegale, a. craciunescu a ramas director general la Romsilva fiind schimbat i cele din urma, doar la presiunea societatii civile. In tot acest timp nu am observat nici o reactie sau atitudine din partea reprezentantilor silvicultorilor, a sindicatelor de ramura pentru inlaturarea acestuia. Si atunci ne miram ca opinia publica identifica silvicultura de stat cu hotia.
Stimate domn,
Va spun doar ca nu sunteti deloc informat si ca folositi exprimari generalizatoare si deja prafuite cu trimitere la sindicatele de ramura si societatea civila. Trebuie sa stiti ca domnului Craciunescu “i s‑a tras” din interior, de la propriul sau corp de control, care a descoperit toate ilegalitatile despre care vorbiti si i le‑a adus la cunostinta si, in acelasi timp, sesizand organele de ancheta abilitate. rezultatul imediat a fost marginalizarea sau indepartarea din sistem a acestor “dusmani de clasa”. Din ce motiv domnul Craciunescu nu si‑a dat imediat demisia, intrebati‑l pe el sau pe cei care l‑au pus in functie si l‑au sustinut pana in ultimul moment. Societatea civila n‑are nimic a face cu chestiunea in discutie, poate, doar, daca acceptati ideea ca oameni care iubesc silvicultura, care au facut meseria asta si acum mai scriu din cand in cand pe acest blog, au facut presiuni si au dat sugestii, incercand sa influenteze, dupa puterile lor, cursul evenimentelor.
De retinut, pentru dumneavoastra, ca bulgarele de zapada s‑a format din interior, de la salariati onesti ai Romsilva, din corpul de control. Daca doriti amanunte vi le pot furniza dupa ce voi lua acordul persoanelor despre care vorbesc.
Cu stima,
Daniel LUPU
inginer silvic (din exteriorul Romsilva)
Si ar mai fi de adaugat, un lucru extrem de important pe care regret ca am uitat sa‑l mentionez. Dupa cum spuneam, bulgarele s‑a format in interior. Nu s‑a intamplat nimic timp de 1 an, cum spuneti, pentru ca politicul si‑a bagat coada si s‑au gasit suficiente cozi de topor, tot in silvicultura, care au blocat totul. A fost nevoie de o schimbare de guvern si de o sansa ca la conducerea departamentului sa vina cineva cu coloana dreapta si cu curaj. Atunci abia, bulgarele a luat‑o la vale. Cate obstacole a intalnit in cale nu va spun, desi stiu bine despre ce este vorba, dar important ramane doar faptul ca exista oameni (de data asta femei), ce nu pot fi indoiti sau opriti din drum cu usurinta. Si, foarte important de retinut pentru dumneavoastra, este ca toti oamenii astia buni despre care vorbesc, sunt silvicultori si au lucrat in domeniul asta. Ca ei sunt inca multi si daca generalizati partea intunecata a multimii silvicultorilor va asigur ca gresiti.
Aveti putintica rabdare mon cher!
Nu comentează nimeni competența silvicultorilor de a face silvicultură, adică cultivarea pădurii în scopul recoltării masei lemnoase. Numai că Parcurile Naționale nu ar trebui să însemne silvicultură. Parcurile Naționale sunt făcute pentru protecția naturii, conservarea biodiversității, recreerea populației – adică turism ecologioc. Nu puteți să‑i acuzați pe cei care-și dau cu părerea că nu se pricep la amenajamente silvice. În Parcurile Naționale nu este nevoie de amenajamente silvice. Pădure a fost și înainte de apariția silvicultorilor. Pădurea nu are nevoie de oameni. Oamenii au nevoie de pădure. Faptul că ariile protejate sunt date în grija silvicultorilor este o mare greșeală !
Asta e eroarea de înțelegere pe care o fac foarte mulți, își imaginează că silvicultura e un fel de agricultură intensivă, dar cu copaci în loc de porumb, al cărei scop nu e decât să taie pădurea. Parcurile naturale și rezervațiile s‑au inventat în lume în primul rând prin insistența silvicultorilor, iar managementul unui parc înseamnă exact silvicultură. Există o paletă foarte largă de tipuri de management silvic pe care le poți aplica pădurii, de la a veghea doar la menținerea echilibrelor naturale (păduri virgine) până la cultivarea unor arbori pe rânduri și recoltarea cu combine forestiere (plantațiile de pin din țările scandinave). Toate intră sub umbrela silviculturii.
A doua eroare este cea de înțelegere a noțiunii de parc național și parc natural. Lumea crede că prin parc se înțelege o zonă unde toate activitățile sunt interzise. Greșit. Există întotdeauna și o suprafață de protecție strictă, unde nu e voie să dezvolți infrastructură și nici să exploatezi resurse de nici un fel, dar în jurul acestei arii protejate există zone tampon unde activitățile economice sunt permise într-un mod controlat și rațional.
În toată bulibaseala asta cu cifre, procente si agenți economici străini, ați uitat să menționați ca pădurea asta mai si crește, si crește bine, procentele diferă de la specie la specie, si mai si îmbătrânește, si atunci trebuie reînnoită, iar lemnul acela trebuie valorificat pentru că altfel e păcat de Dumnezeu care ne dă dar nu ne bagă si in traistă.
Silvicultura este o meserie care se face cu pasiune si cunosc astfel de oameni. Denigrari sunt la tot pasul tocmai din cauza dezinformării si mai ales din cauza unei proaste informări. Mai citiți toți acei neavizati si care va dați cu presupusul, si daca nu găsiți informații, întrebați silvicultori adevărați, care își iubesc meseria și ei chiar stiu ce vorbesc. Nu sunt inginer silvic dar stiu ce vorbesc. Cine nu stie să nu arunce cu pietre.
Am tot stat si m‑am gandit daca am caderea sa-ti raspund. Dar meriti un raspuns!
Esti limpede si nu esti patimas. Bravo! Imi creste inima sa constat ca mai sunt inca oameni cu picioarele pe pamantul asta romanesc. Ai dreptate. Vorbim despre o bulibaseala. Si, nu una oarecare, una romaneasca. Padurea, in loc sa fie sfanta, pentru toti, a devenit un subiect de discutie politica. toata lumea isi da cu parerea. Intre timp ea creste. Cum bine zici. Si asteapta sa ne vina mintea la cap.