Cine trage foloase din noul cod silvic (II)

În pri­ma par­te a aces­tui ar­ti­col v‑am po­ves­tit des­pre ma­rea în­șe­lă­ciu­ne din noul cod sil­vic cu li­mi­ta­rea ope­ra­to­ri­lor eco­no­mici la ma­xim 30% din lem­nul ex­ploa­tat anu­al în Ro­mâ­nia. Pe care cei mai mulți din­tre “iu­bi­to­rii de pă­du­re” au susținut‑o fără să-și dea sea­ma că de fapt fac jo­cu­ri­le ma­fi­ei lem­nu­lui. Hai­deți să mai fa­cem un pas îm­pre­u­nă în în­țe­le­ge­rea no­u­lui cod silvic.

Ade­vă­ra­ta ne­no­ro­ci­re din acest act nor­ma­tiv este pre­ve­de­rea care dă voie pro­pri­e­ta­ri­lor de pă­du­re cu su­pra­fa­ță mai mică de 10 ha să nu în­toc­meas­că ame­na­ja­ment sil­vic. Pen­tru un ne­spe­cia­list nu sună foar­te grav, e ca și cum pro­pri­e­ta­rul ar fi scu­tit de o bi­ro­cra­ție inu­ti­lă, așa cum sunt mul­te al­te­le in­ven­ta­te de sta­tul ro­mân – ce poa­te fi rău în a eli­mi­na hâr­țo­gă­ri­i­le sil­vi­ce? Dar în re­a­li­ta­te asta e o lo­vi­tu­ră dată pă­du­rii, iar “iu­bi­to­rii de pă­du­re” o trec cu ve­de­rea cu o in­con­ști­en­tă non­șa­lan­ță. Hai să vă ex­plic de ce e grav.

Ima­gi­nați-vă o vale pe care cur­ge un pârâu și de‑o par­te și alta sunt ver­sanți de deal sau mun­te aco­pe­riți de pă­du­re pri­va­tă. Dacă pro­pri­e­ta­rul e o co­mu­ni­ta­te, o obș­te sau o pri­mă­rie, su­pra­fa­ța în­tre­gii văi e con­si­de­ra­tă ca un tot, de­pă­șind 10 ha și fi­ind ast­fel obli­ga­to­rie în­toc­mi­rea ame­na­ja­men­tu­lui. Dacă pă­du­rea apar­ți­ne câ­tor­va sute de pro­pri­e­tari, fi­e­ca­re având în­tre ju­mă­ta­te de hec­tar și câ­te­va hec­ta­re, pă­du­rea nu mai e un tot, ci suma unor pro­pri­e­tăți sub 10 ha, deci nu se în­toc­meș­te nici un ame­na­ja­ment. Dar ce e ame­na­ja­men­tul și de ce e important?

Ca să gos­po­dă­rești o pă­du­re tre­bu­ie să aplici o su­i­tă de lu­crări, la anu­mi­te mo­men­te din via­ța sa. Aproa­pe toa­te lu­cră­ri­le con­stau în ex­ploa­ta­rea unor ar­bori din pă­du­re pen­tru a‑i pro­mo­va pe al­ții, mai va­lo­roși din di­ver­se punc­te de ve­de­re, deci aproa­pe ori­ce lu­cra­re are ca re­zul­tat lem­nul ex­ploa­tat. Lo­cul unde sunt ne­ce­sa­re lu­cră­ri­le și care anu­me din­tre ele, in­ten­si­ta­tea cu care se ex­ploa­tea­ză lem­nul aco­lo unde se fac lu­crări, toa­te fac obiec­tul unor re­guli des­tul de pre­ci­se care sunt scri­se într-un plan de ame­na­ja­re a pă­du­rii, care se re­în­no­ieș­te la fi­e­ca­re zece ani. O dată în­toc­mit, ame­na­ja­men­tul nu mai poa­te fi în­căl­cat. Și pen­tru a‑i asi­gu­ra o anu­mi­tă im­par­ți­a­li­ta­te, ame­na­ja­men­tul nu e în­toc­mit de in­gi­ne­rii sil­vici lo­cali, ci de unii in­de­pen­denți, care fac per­ma­nent aceas­tă me­se­rie¹.

Acum să ne în­toar­cem pe va­lea noas­tră cu pă­duri pri­va­te. Fără ame­na­ja­ment nu exis­tă nici o re­gu­lă de ur­mat, nici o li­mi­tă pen­tru ex­ploa­ta­rea lem­nu­lui, nici o mo­da­li­ta­te de a ve­ri­fi­ca dacă lu­cră­ri­le sil­vi­ce s‑au fă­cut con­form cu un plan. Pro­pri­e­ta­rii pot face ori­ce poftesc pen­tru că nu exis­tă nici un do­cu­ment care să‑i îm­pie­di­ce. Dacă fi­e­ca­re pro­pri­e­tar vrea să taie, e li­ber s‑o facă – în câ­ți­va ani va­lea va fi de­fri­șa­tă in­te­gral și ni­meni nu va pu­tea fi tras la răs­pun­de­re pen­tru asta. Cam asta e in­ter­pre­ta­rea sim­plis­tă a pre­ve­de­rii din mult acla­ma­tul nou cod sil­vic. Vă pla­ce ideea?

Încă o dată, hai să ana­li­zăm cine be­ne­fi­ci­a­ză de o ast­fel de pre­ve­de­re. Să gân­dim eco­no­mic: ne­o­bli­ga­ti­vi­ta­tea ame­na­ja­men­tu­lui va în­cu­ra­ja tă­ie­ri­le ex­ce­si­ve, va exis­ta un ex­ces de lemn pe pia­ță, ceea ce în­seam­nă că lem­nul din pă­du­re se va ieftini. Cine se va bu­cu­ra să cum­pe­re lemn mult și ieftin? Ați ghi­cit din nou: fir­me­le de ex­ploa­ta­re, adi­că ale po­li­ti­cie­ni­lor și ale sil­vi­ci­lor co­rupți. Pen­tru că ei îl vor vin­de apoi că­tre di­verși cum­pă­ră­tori și vor ob­ține un pro­fit mai mare.

Încă o dată vă spun: acla­măm un cod sil­vic fă­cut de hoți, pen­tru hoți. Și nici mă­car nu ne dăm sea­ma de asta, pen­tru că sun­tem prea ocu­pați să în­ju­răm stră­i­nii care ne dis­trug pă­du­ri­le. În tim­pul ăsta ro­mâ­nul, fra­te­le nos­tru drag, își vede mai de­par­te de de­fri­șări, bu­cu­ros că l‑am aju­tat să fure cu și mai mult spor. Fe­li­ci­tări, eco­lo­giști români!

1. Aici e o altă dis­cu­ție, des­pre co­rup­ti­bi­li­ta­tea in­gi­ne­ri­lor care fac ame­na­ja­men­te, dar n‑o să in­trăm acum în aces­te de­ta­lii. [↩]