În prima parte a acestui articol v‑am povestit despre marea înșelăciune din noul cod silvic cu limitarea operatorilor economici la maxim 30% din lemnul exploatat anual în România. Pe care cei mai mulți dintre “iubitorii de pădure” au susținut‑o fără să-și dea seama că de fapt fac jocurile mafiei lemnului. Haideți să mai facem un pas împreună în înțelegerea noului cod silvic.
Adevărata nenorocire din acest act normativ este prevederea care dă voie proprietarilor de pădure cu suprafață mai mică de 10 ha să nu întocmească amenajament silvic. Pentru un nespecialist nu sună foarte grav, e ca și cum proprietarul ar fi scutit de o birocrație inutilă, așa cum sunt multe altele inventate de statul român – ce poate fi rău în a elimina hârțogăriile silvice? Dar în realitate asta e o lovitură dată pădurii, iar “iubitorii de pădure” o trec cu vederea cu o inconștientă nonșalanță. Hai să vă explic de ce e grav.
Imaginați-vă o vale pe care curge un pârâu și de‑o parte și alta sunt versanți de deal sau munte acoperiți de pădure privată. Dacă proprietarul e o comunitate, o obște sau o primărie, suprafața întregii văi e considerată ca un tot, depășind 10 ha și fiind astfel obligatorie întocmirea amenajamentului. Dacă pădurea aparține câtorva sute de proprietari, fiecare având între jumătate de hectar și câteva hectare, pădurea nu mai e un tot, ci suma unor proprietăți sub 10 ha, deci nu se întocmește nici un amenajament. Dar ce e amenajamentul și de ce e important?
Ca să gospodărești o pădure trebuie să aplici o suită de lucrări, la anumite momente din viața sa. Aproape toate lucrările constau în exploatarea unor arbori din pădure pentru a‑i promova pe alții, mai valoroși din diverse puncte de vedere, deci aproape orice lucrare are ca rezultat lemnul exploatat. Locul unde sunt necesare lucrările și care anume dintre ele, intensitatea cu care se exploatează lemnul acolo unde se fac lucrări, toate fac obiectul unor reguli destul de precise care sunt scrise într-un plan de amenajare a pădurii, care se reînnoiește la fiecare zece ani. O dată întocmit, amenajamentul nu mai poate fi încălcat. Și pentru a‑i asigura o anumită imparțialitate, amenajamentul nu e întocmit de inginerii silvici locali, ci de unii independenți, care fac permanent această meserie1.
Acum să ne întoarcem pe valea noastră cu păduri private. Fără amenajament nu există nici o regulă de urmat, nici o limită pentru exploatarea lemnului, nici o modalitate de a verifica dacă lucrările silvice s‑au făcut conform cu un plan. Proprietarii pot face orice poftesc pentru că nu există nici un document care să‑i împiedice. Dacă fiecare proprietar vrea să taie, e liber s‑o facă – în câțiva ani valea va fi defrișată integral și nimeni nu va putea fi tras la răspundere pentru asta. Cam asta e interpretarea simplistă a prevederii din mult aclamatul nou cod silvic. Vă place ideea?
Încă o dată, hai să analizăm cine beneficiază de o astfel de prevedere. Să gândim economic: neobligativitatea amenajamentului va încuraja tăierile excesive, va exista un exces de lemn pe piață, ceea ce înseamnă că lemnul din pădure se va ieftini. Cine se va bucura să cumpere lemn mult și ieftin? Ați ghicit din nou: firmele de exploatare, adică ale politicienilor și ale silvicilor corupți. Pentru că ei îl vor vinde apoi către diverși cumpărători și vor obține un profit mai mare.
Încă o dată vă spun: aclamăm un cod silvic făcut de hoți, pentru hoți. Și nici măcar nu ne dăm seama de asta, pentru că suntem prea ocupați să înjurăm străinii care ne distrug pădurile. În timpul ăsta românul, fratele nostru drag, își vede mai departe de defrișări, bucuros că l‑am ajutat să fure cu și mai mult spor. Felicitări, ecologiști români!
- Aici e o altă discuție, despre coruptibilitatea inginerilor care fac amenajamente, dar n‑o să intrăm acum în aceste detalii. [↩]
4 comentarii
Extrem de simplistă interpretarea dvs.! Periculos de simplistă, mai ales pentru cei neavizați! Chiar credeți că se poate DEFRIȘA un bazinet exploatând 3 mc/an/ha? Cât timp credeți că îi trebuie unui privat pentru a exploata, de exemplu, un arboret de 9 ha, cu un volum mediu la hectar de cca. 100 mc (nu zic mai mult) și o creștere de 4–5 mc/an/ha (nu zic mai mult ținând cont de volumul mediu la hectar)? Nu sunt partizanul noului Cod Silvic, dar de la un silvicultor astfel de păreri trebuie mult mai atent exprimate! Apoi nu pot să nu observ că aveți o părere generală proastă despre silvici, tocmai dvs., care sunteți sau ați fost, silvic (probabil că aveți ceva motive, nu contest, dar de aici și până la a generaliza e cale lungă).
Stelian, ai fost vreodată pe valea Agășului? În anii ’90 acolo s‑a întâmplat exact ce povestesc eu aici, într‑o vreme când era obligatoriu amenajamentul – dar cui îi păsa?!? Au ras versanți întregi, au debitat lemnul cu circulare (imaginează-ți cât rumeguș, ce randament prost de debitare) amplasate pe malul apei, apoi când au venit ploile mari apa a curs pe versanții goi ca pe acoperișul casei, a umflat râul care a luat tot rumegușul și la primul cot îngust s‑a înfundat, inundând tot în jur.
Tu-mi spui că nu e posibil, eu îți spun că deja s‑a întâmplat asta. Nu te iluziona că privatul nu poate exploata atâta lemn, pentru că imediat îi sar în ajutor firmele de exploatare dacă e rost de câștiguri.
Cât despre silvici… din păcate știu ce vorbesc.
Nu intru în polemică cu dvs. Aici vorbeați de un potențial efect al art. 20 din actualul Cod Silvic, nu de ceea ce s‑a întâmplat anterior. Eu vă semnalam că sunteți în EROARE în ceea ce‑i privește pe proprietarii cu suprafețe sub 10 ha, care spuneți că pot defrișa împreună un versant, bazinet, etc., prevalându-se de articolul amintit mai sus. Nu poți defrișa un arboret extrăgând maxim 3 mc/an/ha, atâta vreme cât creșterea curentă medie anuală este undeva pe la 4 mc/an/ha!!! Că se poate ajunge la versanți dezgoliți, aceasta nu este treaba Codului Silvic, știți foarte bine treaba aceasta. Pentru astfel de abuzuri există ITRSV, Garda de Mediu, Poliție, Jandarmerie, etc., care din păcate nu-și fac treaba (din variate motive).
Și stați liniștit, am văzut și eu zone în care OMUL (privat, exploatator, silvic, etc.) și‑a bătut joc de PĂDURE – nu vorbesc din povești, din ziare sau de la televizor. Dar, în paralel, am întâlnit și persoane care s‑au dedicat naturii (implicit prin silvicultură). Dacă dvs. ați dat un exemplu negativ, eu o să vă dau și eu un exemplu, însă unul pozitiv (poate pentru că fiind mai tânăr decât dvs., încă mai am ceva speranță și încredere). În Hunedoara există un ocol silvic de stat, condus de niște oameni dedicați și pasionați care, la un moment dat, au fost întrebați dacă vor să extindă suprafața arboretelor în care se exploatează un volum MAI MIC de masă lemnoasă (pentru cunoscători să extindă suprafața SUP G, în defavoarea SUP A). Și în secunda doi așa au ales; au ales să exploateze mai puțin din fiecare arboret (procent de extras pe 10 ani de maxim 10–15% din volumul total), au ales să gândească de două ori ce arbori exploatează, au ales să vândă și mai greu masa lemnoasă respectivă, mai puțină cantitativ, dar disipată pe o suprafață mai mare.
Și vă mai pot da și alte exemple…, dar nu știu dacă are rost.
E dreptul dvs. să vă exprimați părerea, numai să o faceți CORECT, fără a induce oamenii în eroare! Avem nevoie de soluții, nu de noroi, dezinformare, partizanat.…
Altfel … nu ajutați pe nimeni, mai rău încurcați, cu atât mai mult cu cât v‑ați pierdut SPERANȚA! Cu bine!
http://www.romaniacurata.ro/raport-investigatie-cupla-rotativa-sau-metoda-austriaca-cum-a-reusit-schweighofer-sa-fenteze-romania-si-furnizorii-de-lemn-cu-130-de-milioane-euro/