Silvicultorul din mine trăiește și știu asta pentru că încă reacționez atunci când aud vorbindu-se prostii despre pădure. E greu să-ți pierzi complet reflexele profesionale când ai petrecut 22 ani învățând sau practicând silvicultura. Am mai uitat detalii tehnice, denumiri științifice și amănunte practice, dar nu poți să-mi vinzi gogoși despre cum se administrează o pădure, mă prind imediat când ceva e cusut cu ață albă. Așa de pildă s‑a întâmplat când am auzit afirmația că RMGC va defrișa 250 ha de pădure, dar va planta în loc și în avans alte 1.000 ha. La care se adaugă și enormitatea vehiculată de unii cum că vor fi plantati puieți de talie mare, ceea ce este neuzual pentru suprafețe așa de mari, foarte costisitor și de prea lungă durată.
Măi să fie, mi-am zis. Ia să văd și eu minunea asta și m‑am dus pe site-ul companiei miniere. Deci defrișăm 250 de ha de pădure, zice RMGC, dar înainte plantăm 1.000 ha. Bun, hai să pornim de la prezumția de bună intenție. La o analiză sumară îmi vin în minte următoarele întrebări:
1. Unde plantează cele 1.000 ha, pe amplasamante de teren degradat sau pe pășunile și fânețele oamenilor? Sunt suprafețele acelea deja incluse în fond forestier? Dacă nu, este făcută documentația și măsurătorile necesare pentru a fi trecute în fond forestier? Există un plan de amenajare detaliat pentru înființarea pădurii? S‑au stabilit speciile și tehnologiile de împădurire care vor fi utilizate? S‑a făcut un deviz estimativ al lucrărilor? Pentru că toate astea necesită timp.
2. Ce înseamnă că plantează 1.000 ha? Suportă RMGC cheltuielile până la închiderea stării de masiv? Sau doar înfig niște puieți și mai departe cum ne‑o fi norocul, se prind bine, nu se prind, iarăși bine? Care este bugetul alocat plantării celor 1.000 ha și cât de îndestulător e față de devizul estimativ al lucrărilor?
3. Presupunând că se va utiliza o schema de împădurire cu 5.000 de puieți la ha, una obișnuită pentru zona respectivă (deși pe terenuri degradate se poate merge până la 10.000 de puieți la ha!), de unde vor proveni cei 5 milioane de puieți necesari? Există pepiniere deja pregătite și, dacă da, unde? Dacă defrișarea face parte din primele acțiuni necesare deschiderii exploatării, iar împădurirea precede această defrișare, când vor fi pregătiți acești puieți știind că trebuie să aibă între 2 și 5 ani – funcție de specie – la momentul plantării pentru a putea fi utilizabili?
4. În câți ani vor planta cele 1.000 ha? La nivel național se împăduresc vreo 18.000 de ha anual, deci 1.000 de ha sunt efortul echivalent a două direcții silvice (județe). De unde forța de muncă necesară? Sezonul de împădurire are mai puțin de o lună (funcție de evoluția vremii). 5 milioane de puieți în vreo 20 de zile, cu o productivitate de 1 un puiet la zece minute (cărat la locul de plantare, săpat groapa, plantat), timp de zece ore pe zi fără pauze, înseamnă peste 4.000 de oameni care vin zi de zi la muncă, timp de trei săptămâni. Dacă sezonul se scurtează, numărul ăsta crește proporțional. De unde atâția plantatori?
Diavolul se ascunde în detalii, meseria de project manager m‑a învățat asta cu vârf și îndesat, tăbăcindu-mi pielea prin nenumărate presupuneri invalidate de realitate. A face pădure pe 1.000 ha de teren degradat – presupunând că e vorba de pășuni, deși nici acolo nu‑i deloc simplu – e un efort colosal și o cheltuială foarte mare. Pregătești pepiniere, le ari și le ierbicidezi, le tratezi împotriva dăunătorilor, apoi semeni, repici și aștepți încă 3–4 ani până obții puieți gata de plantare. Chiar dacă apelează la Romsilva pentru puieți, tot trebuie să se pregătească din timp, pentru că nimeni nu are milioane de puieți produși în plus, că poate i‑or cumpăra cineva. Iar Romsilva, bieții de ei, nu prea mai au pepiniere – mă uitam pe site-ul lor și cred că au rămas nici jumătate din alea care știam că există. De pildă în județul Alba pare că nu e nici una…
Apoi în fiecare an trebuie să revii cu plantări suplimentare ca să completezi acolo unde puieții s‑au uscat, trebuie să descopleșești puieții de ierburi și tufe, să faci degajări înlăturând speciile pioniere nevaloroase (sălcii și plop), trebuie să ai muncitori calificați și utilajele necesare, pentru ca 1.000 de ha nu se fac cu mineri și nici lucrând manual, trebuie să te rogi să plouă de ajuns, dar nu prea mult, că irigații nu‑s posibile, însă nici să-ți spele ploile solul de pe terenul degradat nu‑i bine. Și după ce te canonești așa vreo zece ani pe puțin, poți să spui că ești norocos dacă închizi starea de masiv, adică coroanele puieților încep să se atingă între ele acoperind vreo 70% din suprafața solului, ceea ce creează pentru prima dată ecosistemul specific pădurii. A planta e doar începutul, infinit mai simplu și mai ieftin decât restul lucrărilor care urmează. Am văzut șantiere de împădurire mult mai mici ca suprafață unde a durat 15–20 de ani până când s‑a reușit înființarea pădurii. Dar domnii manageri de la RMGC au avocați buni și problema lor s‑ar putea rezolva iute: am promis că plantăm, am adus niscai brad din Olanda și-am plantat. Că nu s‑a prins nu mai e treaba noastră, nu e prevăzut în contract.
Și ca să aveți o imagine clară a ceea ce povestesc aici, imaginați-vă că trebuie să transformați în pădure un loc ca ăsta:
Vi se pare ușor? Plantezi copăcei și gata?
E un drum lung de la afirmația “vom planta 1.000 de ha de pădure” până la transformarea ei în fapte. Câți oameni din România înțeleg complexitatea procesului? Câteva mii, probabil. Ceilalți vor rămâne cu impresia că un director de la RMGC semnează două hârtii, pocnește din degete și – voila! – o mie de hectare de pădure.
7 comentarii
Sorine ai reușit sa trezești și silvicultorul din mine. Și hai sa te parafrazez, să spun și eu că deși, fără voia mea, am ajuns să ”slujesc” la alte porți, nu pot uita ca am făcut Facultatea de Silvicultură și ca am lucrat în Silvicultură 20 de ani.
Aș dori să completez articolul tău, excelent din punct de vedere tehnic și managerial, cu câteva mici observții pe înțelesul ”marelui public”, pentru că silvicultorii au înțeles exact ce ai scris dar, mă îndoiesc în ceea ce‑i privește pe ceilalți.
Oameni buni. Șmecherii ăștia de la RMGC speculează o sensibilitate pe care voi o aveți deja instalată, un sindrom aș îndrăzni să spun, construit de veșnic incompetenta și rău intenționata media românească. L‑aș numi ”Sindromul jafului din pădure”. Ce vreau să spun? Că domnii RMGC vin cu povestea asta cu împădurirea a 1000 de ha, clar științifico-fantastică, așa cum v‑a demonstrat Sorin, și speculează sensibilitatea voastră privind ”jaful” care se face în pădurile României de peste 20 de ani. Sau altfel spus, ”uite domnule că vine în sfârșit și cineva care face pădure, nu numai distruge, ca nenorociții ăștia de la Romsilva!”. Voi, oameni buni, nu știți că realitatea e mult mai complicată. Că cei de la Romsilva chiar plantează mii de hectare de pădure, an de an și, se chinuie să le îngrijească. Că fac și multe lucruri bune, pe lângă unele discutabile. Eticheta asta generalizatoare ”jaful din păduri” e o marotă media, in căutarea disperată și deșănțată a senzaționalului. Jaful acesta există pe alocuri dar, el are cauze ce trebuie căutate în politica dezastroasă practicată la noi de peste 20 de ani.
Rețineți vă rog, doar, că povestea cu cele 1000 de hectare de pădure nouă, cadou de la RMGC, este o speculație psiho-propagandistică ordinară.
In primul rand, felicitari pentru articol!
E bun pentru a te convinge sa nu crezi pana nu vezi un proiect de impadurire si banii pentru realizarea lui in cont … asa cum dealtfel prevede Legea 46⁄2008 Codul Silvic la Art.41(e)
http://lege5.ro/Gratuit/geytambvha/codul-silvic-din-2008?d=2008–03-27
Tot Codul Silvic zice la Art. 37(8) “Terenurile scoase definitiv din fondul forestier şi terenurile primite în compensare dobândesc situaţia juridică a terenurilor pe care le înlocuiesc. “, asa ca daca cele 250 ha scoase din fondul forestier sunt proprietatea publica a statului, cele 1000 ha date in compensare devin proprietatea publica a statului, in administrarea Romsilva si trebuie impadurite de Romsilva, pe banii solicitantului scoaterii din fondul forestier (Art.41(e) Codul Silvic), in maxim 2 ani, mai exact 2 sezoane de vegetatie, DE LA APROBAREA SCOATERII …
Art.37(5) Codul Silvic “Pentru terenurile prevăzute la alin. (4) sunt obligatorii înscrierea în amenajamentele silvice şi asigurarea administrării sau serviciilor silvice în termen de 30 de zile de la data aprobării scoaterii definitive din fondul forestier, precum şi împădurirea în maximum două sezoane de vegetaţie. ”
In cazul altor categorii de proprietate situatia e asemanatoare, dar administratorul/prestatorul de servicii silvice poate fi un ocol silvic privat.
A se vedea si schema din Anexa.12 la Metodologia aprobata prin OM 25⁄2009 (nu stiu daca mai e in vigoare…)
http://lege5.ro/Gratuit/gezdemrthe/metodologia-din-04022009-de-stabilire-a-echivalentei-valorice-a-terenurilor-si-de-calcul-al-obligatiilor-banesti-pentru-scoaterea-definitiva-sau-ocuparea-temporara-a-terenurilor-din-fondul-forestier‑n?d=2009–02-19
Totusi, 4000 de oameni la 1000 de hectare, chiar si in 3 saptamani … e cam mult. Trebuie sa cauti mult in cartea de norme ca sa gasesti o combinatie de conditii de teren pentru un astfel de necesar de ore-om …
Codrut Bratu
doar de un an iesit “din productie” …
Păi calculul meu a fost unul simplu: 1.000 ha împărțit la 20 de zile de muncă fac 50 de ha pe zi, adică 50 ha x 5.0000 puieti/ha = 250.000 puieti pe zi. Dacă zicem că se muncește EFECTIV zece ore pe zi (ceea ce știm că nu se poate, durează până aduci oamenii de acasă la locul de plantare, pauza de masă, până îi aduni seara să îi duci înapoi etc, plus că ziua în martie are maxim zece ore de lumină) deci trebuie să plantezi 25.000 de puieți pe oră.
Eu am estimat zece minute pe puiet, incluzând și timpul de transport al puieților (care de obicei sunt ținuti la șanț, undeva în vale) până la locul de plantare. Dacă puieții sunt cu pământ la rădăcină – foarte posibil în cazul terenurilor degradate – numărul de puieți transportați la o tură (până jos și înapoi sus) scade, pentru că sunt grei. S‑ar putea ca timpul mediu pe puiet plantat să crească. Plus că zece ore de muncă efectivă pe zi sunt ceva imposibil de atins în practică, mai degrabă aș zice 6–7 ore de plantat.
Gândește-te că oamenii ăștia trebuie strânși de pe o arie foarte largă dacă nu le oferi cazare și masă în apropierea șantierelor de împădurire. La salariul oferit pentru plantat nimeni nu-și permite să stea la pensiune, deci trebuie culeși cu autobuzele din satele dimprejur, aduși cu remorci de transport persoane trase de tractoare pe drumuri forestiere până la locul de muncă (drumuri forestiere care trebuie reparate în avans ca să nu rămâi împotmolit în caz de ploaie), altfel mai pierzi timp și cu deplasarea pe jos până la șantier. Ca să găsești 4.000 de oameni care pot și vor să vină la plantat cred că aria de colectare e foarte mare, poate peste 50 de kilometri diametru.
Concluzie: nu se pot planta 1.0000 ha într-un an. Rezultă că RMGC trebuie să-și revizuiască minciunile, ca să le facă mai credibile :))
Fara nici o legatura cu RMGC sau cu terenurile degradate … Eu zic ca 5 min / puiet e suficient … Asa ca, iaca, se poate ajunge usor de la 4000 la 2000 de oameni … dar stiti ca nu asa se calculeaza necesarul de forta de munca. Neavand date, ne lansam in estimari …
Nu știu cât contează părerea mea dar sunt tare bucuros că mai există oameni cu opinii corecte, ferme și dezinteresate, așa cum a dovedit prin comentariul ei Teia Marina Gavrilescu. Bravo!
(Imi cer scuze ca nu pot da direct reply la comentariul respectiv, deoarece nu am cont facebook. Și nici nu-mi voi face vreodată)
Oare cine se sesizează?
Că pe la noi Unii procurori sunt corupți
Am intrat doar ca sa va felicit pentru articol. Foarte pertinent. Se vede ca va cunosteati foarte bine meseria. Felicitari pentru coerenta si rezumatul bine prezentat.
Nu degeaba aveti mii de Share/Like pe Facebook, articolul Dvs. a devenit viral pe drept. Ma inclin.