Se vorbește adesea la nivelul societății civile – în ultima vreme chiar în mod insistent – despre depolitizarea administrației silvice de stat. Motivul acestei preocupări nu este deloc surprinzător: politicienii români și-au vârât coada în afacerile cu lemn și terenuri forestiere în ultimiii 30 de ani. Așadar dorința de depolitizare pare cât se poate de îndreptățită, iar obiectivul final este eliminarea oricăror forme de corupție dintr-un domeniu care are un mare impact asupra calității vieții noastre de azi și de mâine. Dar oare cum se poate realiza această depolitizare?
Cineva care ar încearca să aprofundeze subiectul depolitizării silviculturii de stat ar putea avea o mare surpriză: nu prea este ce să depolitizezi. Pentru că în termeni tehnici, depolitizarea înseamnă eliminarea tuturor ingerințelor oficiale ale mediului politic în managementul unei instituții. Și, ghiciți ce? Romsilva nu are nici un fel de ingerință oficială a politicului. Pe hârtie totul e ok. Regia face parte din instituțiile care se supun regulilor guvernanței corporative, iar acest lucru este statuat prin legea 111 din 2016. Directorul general este selectat printr‑o procedură aparent impecabilă. Nicăieri în actele administrative nu există o posibilitate legală prin care un politician să își impună interesele proprii sau de grup. Consiliul de administrație este și el selectat printr‑o procedură foarte clară, iar atribuțiile sale – ca reprezentant al autorității centrale – sunt clar delimitate de cele executive. Nu e nimic de depolitizat.
Să nu înțelegeți greșit: nu spun că politicul nu-și bagă coada în Romsilva. Ba dimpotrivă. Cei mai mulți dintre directorii direcțiilor silvice sunt puși în scaun cu largul concurs al vreunui senator sau deputat de la putere. Șefii de ocoale sunt, la rândul lor, conformi cu algoritmul politic. Până și pădurarii se mai schimbă după astfel de criterii, deși în ultima vreme am impresia că la acest nivel s‑a dezvoltat un fel de reziliență cameleonică: pleacă ai noștri, vin ai noștri. Directorul general este selectat tot după pofta inimii politicului, deși mecanismele pentru a favoriza pe cel vizat sunt mult mai subtile și presupun chiar și colaborarea unor instituții private. Singura excepție de până acum a fost selecția din 2016 și știu asta pentru că am participat în calitate de membru al Consiliului de administrație – cine se îndoiește de acea procedură cred că poate consulta înregistrările video ale interviurilor cu fiecare candidat, lucrările pe care aceștia le-au depus și înregistrarea momentului când am deschis plicurile sigilate cu notele acordate de fiecare membru al comisiei de selecție. Din câte știu, deși nu sunt 100% sigur, în temeiul dreptului la informații cu caracter public, aceste documente și înregistrări pot fi solicitate oficial de la Romsilva.
Așadar nu e nimic de depolitizat în Romsilva. Sau cel puțin nu în sensul oficial al termenului. Procedurile legale sunt ok, trebuie doar respectate. Ceea ce nu se prea întâmplă pentru că unii dintre dragii noștri silvici au dat chiar ei de gustul politicii și al foloaselor pe care aceasta le poate aduce. Am mai povestit despre mecanismele sordide prin care banii ajung din pădure în campaniile electorale, n‑am să repet aici toată povestea. În schimb am să spun că există un singur fel în care cred că se poate opri acest lucru și acela nu este depolitizarea clamată de cei care nu pricep cum se învârt rotițele silviculturii de stat. Și acest mod de a opri corupția este separarea administrației pădurilor de comercializarea lemnului. Dacă banii nu se vor mai afla în Romsilva, politicienii nu vor mai avea nici un interes să se amestece în administrarea pădurilor. Pe ei nu‑i pasionează ecosistemele forestiere, ci bancnotele foșnitoare.
Nu e doar o soluție pentru a stopa tăierile ilegale. Este și o șansă, poate singura și ultima, de a salva onoarea profesiei de silvicultor.