Să oprim exploatarea pădurilor (II)

În epi­so­dul tre­cut am ară­tat că opri­rea to­ta­lă a ex­ploa­tă­rii pă­du­ri­lor nu va avea nici un efect be­ne­fic vi­zi­bil din punct de ve­de­re al ca­li­tă­ții ae­ru­lui pe care îl res­pi­răm. Pla­ne­ta e prea mare ca să con­te­ze doar ce fa­cem noi, în Ro­mâ­nia – tre­bu­ie să ac­țio­năm pe un plan mai larg. Poa­te acum unii vor în­țe­le­ge mai bine de ce pla­nul Gre­en Deal al UE are un im­pact mult mai im­por­tant de­cât agi­ta­ți­i­le noas­tre lo­ca­le de tip “hai­deți să mai sal­văm ceva, că ne-am plic­ti­sit în casă”. Azi am să abor­dez pro­ble­ma ex­ploa­tă­rii pă­du­ri­lor dintr‑o per­spec­ti­vă economică.

Dacă eli­mini fir­me­le in­ter­națio­na­le mari din ana­li­za in­dus­tri­ei fo­res­ti­e­re și de pre­lu­cra­re a lem­nu­lui, con­stați că ju­că­to­rii lo­cali sunt des­tul de mulți și de fra­gili fi­nan­ci­ar. Nici una din­tre afa­ce­ri­le lo­ca­le nu poa­te ține piept con­cu­ren­ței ma­ri­lor com­pa­nii in­ter­națio­na­le. De ce? Pro­ba­bil că sunt mai mul­te mo­ti­ve, dar eu sus­pec­tez că unul des­tul de im­por­tant este fap­tul că aces­te fir­me lo­ca­le au fost în­fi­in­ța­te de oa­meni cu cu­noș­tin­țe li­mi­ta­te de bu­si­ne­ss și cu in­te­re­se lo­ca­le, pre­o­cu­pați mai de­gra­bă de a‑și con­so­li­da afa­ce­rea pe pie­țe mici, din zona lor de re­la­ții și in­flu­en­ță, de câști­gu­ri­le su­pli­men­ta­re fă­cu­te “la ne­gru” prin vân­za­rea de ma­te­ri­al lem­nos pen­tru ne­vo­i­le po­pu­la­ți­ei din zona lor. Pu­țini au fost in­te­re­sați să se ex­tin­dă la nivel re­gio­nal sau na­țio­nal, in­ves­ti­ți­i­le se­ri­oa­se au lip­sit. Trep­tat în ex­ploa­ta­rea pă­du­ri­lor prac­ti­ci­le de “mică ciu­pe­a­lă” s‑au ra­fi­nat, au atras și co­in­te­re­sat o par­te din per­so­na­lul sil­vic, au pro­fi­tat de de­grin­go­la­da le­gi­sla­ti­vă a re­tro­ce­dă­rii pă­du­ri­lor (cre­a­tă pro­ba­bil in­ten­țio­nat de cla­sa po­li­ti­că) și au con­stru­it trep­tat un sis­tem de ge­ne­ra­re a unui pro­fit ne­gru pe care au în­vă­țat să‑l “al­beas­că” pe hâr­tie. Dar to­tul a ră­mas la nivel lo­cal, cel mult județean. 

În acest con­text eco­no­mic, ce se în­tâm­plă dacă oprim com­plet ex­ploa­ta­rea pă­du­ri­lor? Păi să ne gân­dim. Ma­rii ju­că­tori si­gur nu vor dis­pă­rea. Își vor face niș­te so­co­teli dacă me­ri­tă să men­ți­nă ca­pa­ci­tă­ți­le de pro­duc­ție din Ro­mâ­nia, im­por­tând lemn din alte zone. Sin­gu­rul lu­cru care i‑ar mai pu­tea ten­ta aici ar fi for­ța de mun­că, pen­tru că în oc­ci­dent nu prea mai gă­sești oa­meni care vor să lu­cre­ze în ast­fel de me­se­rii. Dar dacă lem­nul vine din Ucrai­na sau Ru­sia, poa­te e o idee mai bună să mute fa­bri­ci­le aco­lo. Adio taxe plăti­te la stat, adio lo­curi de muncă.

Com­pa­ni­i­le lo­ca­le vor fi șter­se de pe fața pămân­tu­lui. Greu de cre­zut că vre­u­na are ca­pa­ci­ta­tea de a se adap­ta unei ast­fel de schim­bări. Alte con­tri­bu­ții la bu­get vor dis­pă­rea, nu­mă­rul șo­me­ri­lor va creș­te. Mulți din­tre oa­me­nii care azi lu­crea­ză în sec­tor vor în­gro­șa rân­du­ri­le ce­lor care plea­că în alte țări la mun­că, agra­vând pro­ble­ma de­mo­gra­fi­că din România.

Să nu ui­tăm și me­sa­jul foar­te pu­ter­nic pe care îl dăm po­ten­ți­a­li­lor in­ves­ti­tori stră­ini: dacă in­ves­tesc în Ro­mâ­nia, s‑ar pu­tea să aibă sur­pri­za schim­bă­rii dra­ma­ti­ce a le­gi­lor, dis­tru­gân­du-le afa­ce­rea. Cam cu cât va scă­dea ra­ting-ul in­ves­ti­țio­nal al Ro­mâ­ni­ei după o ase­me­nea mă­su­ră dras­ti­că și ne­aș­tep­ta­tă? Cam câte oport­u­ni­tăți vom rata în viitor?

Dacă lem­nul nu se va mai ex­ploa­ta, ac­tu­a­la sur­să de fi­nan­ța­re a lu­cră­ri­lor sil­vi­ce va dis­pă­rea. Îm­pă­du­ri­ri­le, paza pă­du­ri­lor, ame­na­ja­rea și in­ven­ta­ri­e­rea fon­du­lui fo­res­ti­er, tra­ta­rea si­tu­a­ți­i­lor de ca­la­mi­ta­te (do­bo­râ­turi, in­cen­dii, ata­curi de in­sec­te etc) vor tre­bui fi­nan­ța­te de la bu­get. Și cum bu­ge­tul Ro­mâ­ni­ei e din­tot­dea­u­na ne­în­des­tu­lă­tor pen­tru ne­vo­i­le ță­rii, iar noi toc­mai l‑am slă­bit în­chi­zând un sec­tor care adu­cea vreo 3% din PIB, nu e greu de ima­gi­nat că pă­du­rea va pri­mi ce va mai rămâ­ne după ce re­zol­văm apă­ra­rea, edu­ca­ția, să­nă­ta­tea șamd. Adi­că mai nimic.

Ori poa­te că de­cla­răm că, de fapt, nici nu mai e ne­vo­ie de lu­crări sil­vi­ce. Trans­for­măm țara un mare parc na­țio­nal și gata. Dacă apar do­bo­râ­turi, le lă­săm să pu­tre­zeas­că în pă­du­re. Dacă din ca­u­za asta sau din al­te­le apar ata­curi ma­si­ve de in­sec­te, le lă­săm să se răs­pân­deas­că și să usu­ce ar­bo­rii. Dacă ia foc pă­du­rea, o lă­săm să ardă. Dru­mu­ri­le fo­res­ti­e­re, co­rec­ți­i­le de to­renți, ame­na­jă­ri­le de cur­suri de ape? Să se dis­tru­gă, nu vrem să le în­tre­ți­nem. Mama na­tu­ră se echi­li­brea­ză ea cum­va, în timp. Noi sun­tem ok cu asta, vrem doar să avem ac­ces li­ber în na­tu­ră și să nu ne în­gră­deas­că ni­mic. Dar stați așa…

Mai avem o pro­ble­mă foar­te com­pli­ca­tă: pu­tem opri ex­ploa­ta­rea doar în pă­du­ri­le de stat, adi­că ju­mă­ta­te din to­tal. În pă­du­ri­le pri­va­te cum fa­cem să im­pu­nem ast­fel de mă­suri? Com­pli­cat, nu? Într-un stat ci­vi­li­zat nu poți să îm­pie­dici pro­pri­e­ta­rul să-și uti­li­ze­ze bu­nu­ri­le. Ar fi ca și cum ci­ne­va ar avea o ma­și­nă cu care câști­gă din ta­xi­me­trie, iar “po­po­rul” ar de­ci­de într‑o zi că trans­por­tul tre­bu­ie să fie gra­tu­it și ma­și­na lui poa­te fi fo­lo­si­tă de ori­ci­ne do­reș­te. Cum vi s‑ar pă­rea? De acord, pă­du­rea nu e ma­și­nă, dar nici pro­pri­e­ta­tea per­so­na­lă nu e bun co­mun. Dacă pro­pri­e­ta­rii vor da în ju­de­ca­tă sta­tul ro­mân, este po­si­bil să câști­ge. Și atunci ce fa­cem? Sal­văm doar ju­mă­ta­te din pă­duri? Lă­săm pre­siu­nea eco­no­mi­că pe cea­lal­tă ju­mă­ta­te, cea pri­va­tă? Pen­tru că de lemn va fi ne­vo­ie, nu uitați.

Să re­ca­pi­tu­lăm. Dacă oprim com­plet ex­ploa­ta­rea pădurilor:

• vom alun­ga foar­te pro­ba­bil ma­rii pro­ce­sa­tori și vom fa­li­men­ta (aproa­pe) toa­te fir­me­le românești
• vom pier­de cam 3% din PIB
• vom trans­mi­te un me­saj ne­ga­tiv tu­tu­ror investitorilor
• vom crea mai mulți șomeri
• vom ac­cen­tua pro­ble­ma de­mo­gra­fi­că, for­țând o par­te a ac­tu­a­li­lor an­ga­jați să emi­gre­ze pen­tru a că­u­ta lo­curi de muncă
• vom crea o pro­ble­mă de re­sur­să, pen­tru că de lemn tot vom avea nevoie
• vom de­clan­șa un con­flict cu pro­pri­e­ta­rii privați
• vom pier­de fi­nan­ța­rea lu­cră­ri­lor sil­vi­ce și vom creș­te ast­fel chel­tu­ie­li­le bugetare
• vom re­du­ce dras­tic lu­cră­ri­le de pază și pro­tec­ție a pădurilor
• vom pier­de prin de­gra­da­re trep­ta­tă in­fras­truc­tu­ra fo­res­ti­e­ră existentă
• nu vom avea un aer mai cu­rat (ca să ada­ug și con­clu­zia din epi­so­dul trecut)

O fi bine?

În epi­so­dul ur­mă­tor (și ul­ti­mul din se­ria asta) voi pri­vi pro­ble­ma ex­ploa­tă­rii pă­du­ri­lor din per­spec­ti­va lup­tei îm­po­tri­va schim­bă­ri­lor climatice. 

* * *

Ține min­te – dra­gă ci­ti­to­ru­le – că ni­mic din cele de mai sus nu con­tra­zi­ce ide­ea de a pur­ta de gri­jă me­diu­lui și mai ales pă­du­ri­lor. Ceea ce e im­por­tant să re­ții este că tre­bu­ie ca toți să în­țe­le­gem foar­te bine pro­ble­ma ca să pu­tem găsi o so­lu­ție cu ade­vă­rat va­lo­roa­să. Alt­min­teri vom fi con­dam­nați la o per­pe­tuă agi­ta­ție care nu va pro­du­ce nici un fel de efec­te. Cam cum s‑a în­tâm­plat și până acum: mult zgo­mot, nici un rezultat.