Se vorbește mult despre exploatarea pădurilor și despre inventarul forestier național zilele astea. Societatea e îngrijorată de cei 20 de milioane de mc tăiați ilegal. Unii spun că sunt erori de calcul statistic. Că nu e cazul să ne îngrijorăm. La noi nu se fură. Romsilva ne vorbește de doar 30.000 mc furați din pădure. Trebuie să credem pentru că nu are nici un interes să ne mintă, nu? Mai ales că se bazează pe raportările angajaților care sunt foarte exacte. Căci angajații nu au nici un interes să ascundă adevărul, probabil… Sau au?
Trecând peste acest gen de atitudine, care nu e deloc nouă în Romsilva, să analizăm puțin reacția “sistemului”. Adică a silvicilor. Aproape la unison toată floarea silviculturii românești, de la profesori de facultate până la simpli pădurari, e de acord că cifrele furtului sunt exagerate. Nu e nici vorbă de 20 de milioane de mc. Unii totuși admit că fenomenul există. Poate 5 milioane mc, ori poate 10 milioane de mc… cât s‑o fi furând în realitate? Nimeni nu știe…
Când nu vorbesc public, când sunt doar între ei, silvicii admit că fură. Ba chiar au și creat un mic folclor intern pe subiectele astea. Vă redau mai jos un fragment de la o petrecere internă, un chef în stil clasic, cu lăutari, mâncare și băutură. Iar băutura dezleagă limbile. Veți auzi o poezie care explică metoda de furt. Am anulat imaginea pentru că intenția nu este să‑l denunț pe un singur individ, ci să arăt că problema există. Cât de gravă e? Adevărul e că nimeni nu știe exact.
Un comentariu
Am fost în ambele tabere (acum îs plătit de stat) Situația este chiar așa de gravă. Dar există pericolul sa aruncăm copilul odată cu leșia in care l‑am spălat. Continuăm lupta de guerilă (destul de perversă) până vedem că se construiește la vârf un sistem care să nu mai fie încălecat nici de putere.
Este aproape paradoxal ceea ce așteptăm: O lege peste care să nu poată trece nici legiuitorii.
Interesante vremuri nu?