Niște norme tehnice și-un agent vigilent

De cu­rând s‑a stâr­nit iar dis­cu­ție mare pe te­le­vi­zoa­re des­pre pă­du­re. Su­biec­tul zi­lei: agen­tul ver­de (pe nu­me­le de sce­nă Agent Gre­en) a des­co­pe­rit, în vi­gi­len­ța sa ne­maiîn­tâl­ni­tă, că mi­nis­te­rul me­diu­lui vrea să apro­be niș­te nor­me teh­ni­ce sil­vi­ce care, pa­sămi­te Doam­ne, sunt fă­cu­te pen­tru niș­te gru­puri de in­te­re­se. Și dă‑i, și lup­tă! Su­biec­tul a fost ime­di­at pre­lu­at de La­tri­na 3, mari spe­cia­liști în pre­lu­cra­rea și con­su­ma­rea ra­ha­tu­ri­lor de toa­te fe­lu­ri­le, care au și in­vi­tat în stu­di­o­uri niș­te per­soa­ne dă­tă­toa­re-cu-pă­re­rea, spe­cia­liști în co­mer­țul cu piei de cloș­că. Ti­tlul emi­siu­nii a fost com­plet hi­lar pen­tru ci­ne­va de me­se­rie: se în­cear­că mă­ri­rea vâr­stei de ex­ploa­ta­re a pă­du­ri­lor. Atâ­ta au în­țe­les lă­tră­ii ăia, în frun­te cu Adri­an Ursu, din toa­tă po­ves­tea asta.

Bun. Acu­ma hai s‑o luăm de la un ca­păt și să cla­ri­fi­căm lucrurile.

1. Pă­du­ri­le din Ro­mâ­nia și din toa­tă Eu­ro­pa sunt în­gri­ji­te în func­ție de re­gi­mul care li se apli­că. Re­gi­mul este mo­da­li­ta­tea fun­damen­ta­lă prin care pă­du­rea se re­ge­ne­rea­ză, iar în Ro­mâ­nia se apli­că două re­gi­me (aten­ție, plu­ra­lul nu e re­gi­muri, aia e la po­li­ti­că, nu la pă­du­re): co­dru și crâng. Pe în­țe­le­sul tu­tu­ror, co­drul e atunci când pă­du­rea se re­ge­ne­rea­ză prin pu­ieți ie­șiți din sămân­ță, crâng e atunci când pă­du­rea se re­ge­ne­rea­ză prin lăs­tari care ies din cioa­te. Pes­te 90% din pă­du­ri­le Ro­mâ­ni­ei sunt în­gri­ji­te în re­gi­mul codrului.

2. Exis­tă două fe­luri de co­dru, care di­fe­ră esen­ți­al din punct de ve­de­re teh­nic: co­drul re­gu­lat și co­drul gră­di­nă­rit. Co­drul re­gu­lat e atunci când ma­rea ma­jo­ri­ta­te a ar­bo­ri­lor sunt de apro­xi­ma­tiv ace­eași vâr­stă (cu di­fe­ren­țe mai mici de 20 de ani în­tre ei), ceea ce în­seam­nă că re­ge­ne­ra­rea s‑a pro­dus într-un in­ter­val scurt de timp, după ex­ploa­ta­rea pă­du­rii bă­trâ­ne. Avan­ta­jul prin­ci­pal este ușu­rin­ța ex­ploa­tă­rii, adi­că te duci și tai în câ­te­va eta­pe tot lem­nul, în­gri­jin­du-te to­tuși să se re­ge­ne­re­ze pă­du­rea la loc. Co­drul gră­di­nă­rit e foar­te aproa­pe de mo­de­lul na­tu­ral al pă­du­rii, adi­că ai per­ma­nent în pă­du­re ar­bori de toa­te vâr­ste­le, îm­prăș­ti­ați uni­form, de la pu­ieți până la ar­bori bă­trâni. Re­ge­ne­ra­rea se în­tâm­plă per­ma­nent – când un ar­bo­re bă­trân este ex­ploa­tat, al­ții ti­neri apar în lo­cul lui. Avan­ta­jul prin­ci­pal este că pă­du­rea este per­ma­nent păs­tra­tă, iar echi­li­brul ei eco­lo­gic este mult mai bun.

3. După cum pro­ba­bil v‑ați prins, co­drul gră­di­nă­rit e foar­te bio-eco 🙂 Dar are un mare dez­a­van­taj: ex­ploa­ta­rea lem­nu­lui e foar­te di­fi­ci­lă. Tre­bu­ie să ai uti­la­je mici, dar pu­ter­ni­ce și ver­sa­ti­le ca să tai în fi­e­ca­re an câte pu­țin, ici și colo, aco­lo unde ar­bo­rii au ajuns la di­men­siu­ni­le de ex­ploa­ta­re, având mare gri­jă să nu dis­trugi ar­bo­rii mai ti­neri, deci “stre­cu­rân­du-te” cu lem­nul prin pă­du­re până ajungi la drum. Plus că-ți tre­bu­ie dru­muri pes­te tot, în­tre­ți­nu­te per­ma­nent, pen­tru că în fi­e­ca­re an ai ne­vo­ie să le fo­lo­sești. Ex­ploa­ta­rea nu se mai face doar aco­lo unde pă­du­rea a ajuns la vâr­sta ex­ploa­tă­rii, ci pe toa­tă su­pra­fa­ța, per­ma­nent, câte pu­țin. Eco­no­mic este ine­fi­cient, iar lem­nu­lui îi cres­te mult pre­țul. Dacă lem­nul e scump, nu‑l mai vinzi pe pia­ță, pen­tru că tai­ga­ua ru­seas­că și tun­dre­le nor­di­ce pro­duc lemn de mo­lid și pin pe su­pra­fe­țe pla­ne, care se re­col­tea­ză ca po­rum­bul, deci e foar­te ieftin.

4. De o vre­me în­coa­ce a în­ce­put să se vor­beas­că to­tuși de un nou tip de co­dru: co­dru ne­re­gu­lat. Asta e o com­bi­na­ție în­tre co­drul re­gu­lat și cel gră­di­nă­rit, în sen­sul că se pot com­bi­na avan­ta­je­le ce­lor două într‑o so­lu­ție de com­pro­mis. Ce în­seam­nă asta pe lim­ba tu­tu­ror: să fie ușor de ex­ploa­tat, dar să se dea pă­du­rii o sta­bi­li­ta­te eco­lo­gi­că mai mare. Prac­tic asta în­seam­nă să mă­rești di­fe­ren­țe­le de vâr­stă în­tre ar­bori – așa cre­ezi sta­bi­li­ta­tea – dar să ex­ploa­tezi în mod con­cen­trat – așa se asi­gu­ră efi­cien­ța economică.

5. Bun, dar cum poți ajun­ge la co­dru ne­re­gu­lat? Prin două mă­suri: (i) să ră­rești pă­du­rea trep­tat și cu mo­de­ra­ție pe mă­su­ră ce te apro­prii de vâr­sta de ex­ploa­ta­re și (ii) să lun­gești pe­ri­oa­da de ex­ploa­ta­re și re­ge­ne­ra­re. În pre­zent ră­ri­rea pă­du­rii în ul­ti­mii 30–40 de ani di­na­in­tea ex­ploa­tă­rii este in­ter­zi­să, pen­tru că așa erau nor­me­le teh­ni­ce an­te­ri­oa­re, ele luau în con­si­de­ra­re doar co­drul re­gu­lat. No­u­ta­tea no­i­lor nor­me e că per­mi­te ră­ri­rea în ul­ti­ma par­te a vie­ții pă­du­rii (în pro­cen­te foar­te mici, cam 5–7% din ar­bori la fi­e­ca­re 20 de ani, dar doar dacă pă­du­rea este dea­să) până aproa­pe de vâr­sta ex­ploa­tă­rii. Se vor crea ast­fel în pă­du­rea ră­ri­tă șanse să apa­ră pri­me­le sem­ne ale noii ge­ne­ra­ții. Apoi, când se de­clan­șea­ză lu­cră­ri­le de ex­ploa­ta­re, aces­tea ar pu­tea fi în­tin­se pe du­ra­te mai mari, de 30–40 de ani față de 15–20 de ani cum se face în pre­zent. Asta în­seam­nă că di­fe­ren­țe­le de vâr­stă în­tre pu­ieți vor în­ce­pe să cre­as­că, pă­du­rea va fi mai pu­țin re­gu­la­tă, dar mai stabilă.

6. M‑am luat cu vor­ba și era să uit să men­țio­nez că aces­te ră­ri­turi târ­zii nu se apli­că di­rect, doar pen­tru că sunt re­gle­men­ta­te de niș­te nor­me teh­ni­ce, ci tre­bu­ie să pre­vă­zu­te de ame­na­ja­men­te­le sil­vi­ce, adi­că de pla­nu­ri­le de ma­na­ge­ment ale pă­du­rii. Iar aces­te pla­nuri se în­toc­mesc o dată la zece ani, deci abia pes­te zece ani vom ve­dea efec­te­le aces­tor nor­me la sca­ra în­tre­gu­lui fond fo­res­ti­er din România.

7. Deci tot de­ran­jul stâr­nit de un agent ver­de și‑o te­le­vi­ziu­ne de scan­dal sunt, de fapt, o furt­u­nă într-un pa­har cu apă. Nor­me­le teh­ni­ce des­pre care țipă ei că‑s fă­cu­te pen­tru nu știu cine, exis­tau și îna­in­te. Acum s‑au adus doar niș­te ajus­tări din per­spec­ti­va pe care v‑am povestit‑o. Și, în prin­ci­piu, ar tre­bui să adu­că îm­bu­nă­tă­țiri mo­du­lui de gos­po­dă­ri­re a pă­du­ri­lor. Te­o­ria cum că se vor ex­tra­ge ast­fel 3 mi­li­oa­ne de me­tri cubi de lemn în plus e o pros­tie – mai în­tâi pen­tru că ni­meni nu are deo­cam­da­tă o sta­tis­ti­că fun­damen­ta­tă a vo­lu­mu­lui de lemn re­zul­tat din ră­ri­tu­ri­le su­pli­men­ta­re, iar în al doi­lea rând pen­tru că nu e vor­ba de nici un me­tru cub de lemn în plus: ce se ex­ploa­tea­ză la ră­ri­tu­ri­le su­pli­men­ta­re se sca­de din ce se ex­ploa­ta la fi­nal, căci nu exis­tă niș­te lemn care mi­ra­cu­los se în­mul­țeș­te pre­cum pâi­ni­le și peș­tii din pa­ra­bo­la lui Ii­sus. Ar­bo­rii pe care îi tai la 90 de ani, nu‑i mai poți tăia încă o dată la 120 de ani. Ele­men­ta­ry, my dear Wat­son!¹

8. În fi­nal, tre­bu­ie să știți că pro­ble­ma lu­cră­ri­lor de în­gri­ji­re și mai ales a ră­ri­tu­ri­lor e mult mai com­pli­ca­tă de­cât am prezentat‑o eu aici. Fir­me­le de ex­ploa­ta­re re­fu­ză de mul­te ori să cum­pe­re lem­nul din ră­ri­turi, pen­tru că ex­ploa­ta­rea e di­fi­ci­lă, lem­nul e mă­runt și nu prea se vin­de de­cât la fa­bri­ci­le care toa­că lemn sau la po­pu­la­ție ca lemn de foc, deci cu pre­țuri mici. Și, de mul­te ori pă­du­ri­le care tre­bu­ie ră­ri­te sunt de­par­te de dru­mu­ri­le fo­res­ti­e­re, deci e cos­ti­si­tor și sco­sul lem­nu­lui. Dar lu­cră­ri­le tre­bu­ie fă­cu­te, iar pro­ble­ma asta atâr­nă pe ume­rii ad­mi­nis­tra­to­ri­lor de pă­duri, care sunt obli­gați să res­pec­te nor­me­le tehnice.

Sper că v‑am lă­mu­rit cum e cu ră­ri­tu­ri­le, ca să nu vă lu­ați după toa­te pros­ti­i­le pe care le de­bi­tea­ză unii și al­ții prin pre­să și la te­le­vi­zor. Și încă un pont: se tot vor­beș­te de pă­duri vir­gi­ne în ul­ti­ma vre­me. Exis­tă și o glu­mă care zice că de­fi­ni­ția pă­du­rii vir­gi­ne sună așa: o pă­du­re în care mâna omu­lui n‑a pus nici­o­da­tă pi­cio­rul. Dar când mai au­ziți de pă­duri vir­gi­ne sau când ajun­geți prin vre­u­na care e ca­ta­lo­ga­tă așa, ui­tați-vă la di­fe­ren­țe­le de vâr­stă ale ar­bo­ri­lor. Dacă mai toți sunt de ace­eași vâr­stă, e clar că pe-aco­lo a tre­cut cân­d­va to­po­rul. Deci e vir­gi­nă cam cum e și Ma­don­na când cân­tă Like a vir­gin. 😉

PS Dacă vreți să ci­tiți nor­me­le, le gă­siți aici. Dar aten­ție că‑s în lim­baj de spe­cia­li­ta­te, mam­bo-jam­bo silvic. 🙂

1. Dacă n‑ați au­zit de ex­pre­sia asta, aflați că îi apar­ți­ne lui Sher­lo­ck Hol­mes, ce­le­brul de­tec­tiv, care își în­che­ia în acest mod ex­pli­ca­ți­i­le asu­pra unor as­pec­te ab­so­lut evi­den­te din punct de ve­de­re lo­gic , adresân­du-se asis­ten­tu­lui său Wat­son. [↩]