Despre pădure, morală și legi

O bom­bă a ex­plo­dat re­cent în in­dus­tria lem­nu­lui: Ho­l­zin­dus­trie Schwei­gho­fer bo­nu­sea­ză sam­sa­rii pen­tru lemn ile­gal. Ca lu­cru­ri­le să fie și mai gra­ve, cu pu­țin timp îna­in­te a fost pu­bli­ca­tă în pre­să o scri­soa­re a CEO-ului fir­mei că­tre gu­ver­nul Ro­mâ­ni­ei, care – nici mai mult, nici mai pu­țin – ame­nin­ța des­tul de ex­pli­cit că re­la­ți­i­le ro­mâ­no-aus­trie­ce vor fi afec­ta­te dacă noul cod sil­vic va li­mi­ta ca­pa­ci­ta­tea ma­xi­mă de achi­zi­ție a Schwei­gho­fer Ro­mâ­nia la 30% din to­ta­lul ma­sei lem­noa­se ex­ploa­ta­te la nivel na­țio­nal. În­țe­le­geți ceva din toa­te astea?

Pro­ba­bil nu mare lu­cru. Asta e și ide­ea, să rămâ­neți cu im­pre­sia că doar stră­i­nii sunt hoți și ti­că­loși, iar ro­mâ­na­șii sunt puri pre­cum apa de iz­vor. Însă lu­cru­ri­le sunt mult mai nu­an­ța­te. Hai­deți să mer­gem îm­pre­u­nă nițel mai în pro­fun­zi­me, dar mai în­tâi hai să ve­dem un mic reportaj.

Când Schwei­gho­fer a ve­nit în Ro­mâ­nia nu a făcut‑o pen­tru că se to­pea de dra­gul nos­tru. Au ve­nit pen­tru afa­ceri, iar pia­ța noas­tră de lemn ară­ta o abu­n­den­ță pro­mi­ță­toa­re. Mă în­do­iesc că ma­na­ge­rii fir­mei n‑au ști­ut că aici se tra­fi­chea­ză lemn tă­i­at ile­gal, dar asta nu era pro­ble­ma lor atâ­ta timp cât la poar­ta lor se pre­zen­tau do­cu­men­te de pro­ve­nien­ță te­o­re­tic le­ga­le. Veți spu­ne că nu e mo­ral – de acord, dar vreți să in­trăm în de­ta­li­i­le al­tor afa­ceri din Ro­mâ­nia și să ana­li­zăm mo­ra­li­ta­tea lor? Nu veți fi pro­ba­bil sur­prinși că în nu­me­le pro­fi­tu­lui mulți oa­meni de afa­ceri, autoh­toni sau stră­ini, pun mo­ra­la la o parte.

Când s‑au apu­cat să con­stru­ias­că fa­brici aici, cu si­gu­ran­ță au dis­cu­tat cu au­to­ri­tă­ți­le ro­mâ­ne și au con­ve­nit la cele mai îna­l­te nive­le să se dezvol­te se­ri­os ca ci­fră de afa­ceri. Asta im­pli­ca și o anu­mi­tă do­mi­na­ție pe pia­ța lo­ca­lă de lemn, lu­cru pe care sta­tul ro­mân l‑a ști­ut și l‑a în­cu­ra­jat din pri­ma cli­pă. Fă­cea par­te din te­o­ria aia cu “să în­cu­ra­jăm in­ves­ti­to­rii stră­ini”. Nu știu exact ce pro­mi­siuni a fă­cut dom­nul Adri­an Năs­ta­se în 2003, când Schwei­gho­fer a ve­nit în Ro­mâ­nia, dar e cert că nu le‑a men­țio­nat po­si­bi­le schim­bări de le­gi­sla­ție care să le fie defavorabile.

După cum ați au­zit în fil­mu­le­țul de mai sus, ca­pa­ci­ta­tea Schwei­gho­fer Ro­mâ­nia a ajuns la 4,5 mi­li­oa­ne de me­tri cubi de ră­și­noa­se pe an, în con­di­ți­i­le în care în to­tal ex­ploa­tăm le­gal 7 mi­li­oa­ne de mc. Les­ne de în­țe­les că li­mi­ta­rea de a nu pu­tea achi­zi­țio­na mai mult de 30% din to­ta­lul ma­sei lem­noa­se ex­ploa­ta­te anu­al în­seam­nă ju­mă­ta­te din ce pot pro­du­ce acum – nu ne pu­tem aș­tep­ta să fie fe­ri­ciți că ju­mă­ta­te din in­ves­ti­ți­i­le lor vor de­ve­ni inu­ti­le. Ar fi de pil­dă un su­biect in­te­re­sant de in­ves­ti­ga­ție pen­tru DNA: au ofe­rit ceva vre­u­nor dem­ni­tari ro­mâni pen­tru a li se fa­ci­li­ta aceas­tă dezvol­ta­re de afa­ceri? Dar de aici și până la a ame­nin­ța cu afec­ta­rea re­la­ți­i­lor bi­la­te­ra­le din­tre Aus­tria și Ro­mâ­nia e cale lun­gă – sunt cu­ri­os dacă mi­nis­te­rul de ex­ter­ne a ce­rut pre­ci­zări de la omo­lo­gii aus­trieci, invitându‑i să cla­ri­fi­ce dacă po­li­ti­ca ex­ter­nă a Aus­tri­ei o face aceas­tă fir­mă. Știm cu to­ții care ar fi fost răs­pun­sul, nu?

Acum că am cla­ri­fi­cat ner­vo­zi­ta­tea com­pa­niei față de noul cod sil­vic, hai să ve­dem și cum e cu achi­zi­ția de lemn tă­i­at ile­gal. În film doi an­ga­jați ai com­pa­niei con­fir­mă că pen­tru ei nu este o pro­ble­mă să pre­ia o can­ti­ta­te mai mare de lemn, chiar dacă li se spu­ne că va fi tă­i­a­tă pes­te pla­nu­ri­le nor­ma­le de ex­ploa­ta­re. Ceea ce nu se pre­ci­zea­ză ex­pli­cit este că Schwei­gho­fer nu cum­pă­ră nici­o­da­tă “la ne­gru”, ci nu­mai cu acte co­rect în­toc­mi­te. Cum se des­cur­că vân­ză­to­rul să pro­du­că aces­te do­cu­men­te, este trea­ba lui. Din nou com­pa­nia aus­tr­i­a­că nu co­mi­te ile­ga­li­tăți, ci imo­ra­li­tăți. Dar – să ne amin­tim – ei au ve­nit aici pen­tru pro­fit, nu pen­tru o de­mon­stra­ție de bună con­du­i­tă. E pro­ble­ma lor să poar­te de gri­jă pă­du­rii ro­mâ­nești? Tre­bu­ie să le pese lor că mun­ții noș­tri se dezgo­lesc? Voi vă agi­tați și nu dor­miți noap­tea pen­tru că pă­du­ri­le tro­pi­ca­le sunt to­ca­te sis­te­ma­tic zi de zi sau vă șter­geți fe­ri­ciți la fund cu hâr­tie igie­nă fă­cu­tă din lemn de balsa?

In­ves­ti­ga­ția din fil­mul de mai sus nu de­mon­strea­ză ni­mic nou, din punc­tul meu de ve­de­re. Nu mă în­do­iesc că ori­ce fir­mă de in­dus­tria­li­za­re a lem­nu­lui va pro­ce­da la fel: dacă aduci lemn cu acte co­rec­te nu mă in­te­re­sea­ză de unde vine, nu-mi pasă că ai ta­iat pes­te po­si­bi­li­ta­tea pă­du­rii sau prin aran­ja­men­te one­roa­se cu per­so­na­lul sil­vic și au­to­ri­tă­ți­le. E lemn bun, are acte în re­gu­lă, îl cum­păr și fac pro­fit cu el. Punct. Ăsta e spi­ri­tul ca­pi­ta­lis­mu­lui și el ne plă­teș­te sa­la­ri­i­le. Cre­deți că până în 2003 când a ve­nit Schwei­gho­fer în Ro­mâ­nia nu se tăia ile­gal? Ba bine că nu, du­ceți-vă în por­tul Con­stan­ța și în­tre­bați cum ple­cau în anii ’90 va­poa­re în­tregi de lemn brut de ră­și­noa­se spre ță­ri­le ara­be. Iar atunci mer­gea și fără acte…

Ade­va­ra­ta pro­ble­mă este de ce per­mi­tem să se taie ile­gal. Iar aici în­cep să apa­ră ade­vă­ra­ții vi­no­vați. Gă­sim din toa­te ca­te­go­ri­i­le so­ci­a­le și pro­fe­sio­na­le, dar cei care orches­trea­ză to­tul sunt din me­di­ul po­li­tic sau foar­te apro­pi­ați de el. Până nu oprim sur­sa co­rup­ți­ei, nu vom re­zol­va pro­ble­ma pe fon­dul ei. Nu la poar­ta fa­bri­cii tre­bu­ie să pu­nem paz­nici ai le­ga­li­tă­ții, pen­tru că aco­lo deja to­tul e mu­șa­ma­li­zat. Lu­cru­ri­le tre­bu­ie co­rec­ta­te în pă­du­re, aco­lo unde se în­tâm­plă crima.

Vreau să pri­ce­peți clar: nu‑i dis­culp pe cei de la Schwei­gho­fer. Îmi dis­pla­ce pro­fund ci­nis­mul lor de a se gân­di doar la pro­fit și vor plăti scump lă­co­mia lor atunci când se va apli­ca noul cod sil­vic, căci ju­mă­ta­te din ca­pa­ci­ta­te va tre­bui în­chi­să sau vân­du­tă. Dar din­co­lo de dis­preț nu pot să merg mai de­par­te pen­tru că nu au co­mis nici o ile­ga­li­ta­te do­ve­di­tă. Iar obiec­ti­vul meu – sper că și al vos­tru – nu e să in­sta­u­rez mo­ra­la în com­pa­nii, ci să se opreas­că tă­ie­ri­le ile­ga­le din pă­duri. Așa că hai să nu tra­gem după țin­te fal­se. Hai să nu ne lă­săm pros­tiți cu falși vi­no­vați. Hai să ne în­toar­cem spre sta­tul ro­mân și să‑i ce­rem să apli­ce ferm legile.

LATER UPDATE:

Se dis­cu­tă des­pre fap­tul că Iohan­nis a res­pins noul cod sil­vic și că în­tre ar­gu­men­te se face re­fe­ri­re la pra­gul de 30% im­pus de le­gea propusă.

Apre­ci­em ca dis­po­zi­ți­i­le art. 60 alin. (5) lit. f) și g) – prin care se in­tro­duc: pra­gul ma­xim de 30% la achi­zi­ția sau pro­ce­sa­rea de masa lem­noa­sa din fon­dul fo­res­ti­er na­țio­nal și drep­tul de pre­emp­țiu­ne pen­tru pro­du­că­to­rii din in­dus­tria mo­bi­lei la cum­pă­ra­rea de masa lem­noa­sa – sunt de na­tu­ră să adu­că atin­ge­re prin­ci­pi­i­lor li­ber­tă­ții eco­no­mi­ce și con­trac­tu­a­le, ca fun­damen­te esen­ți­a­le ale eco­no­mi­ei de pia­ță. In­tro­du­ce­rea unei li­mi­tări ar­bi­tra­re în ac­ti­vi­ta­tea ope­ra­to­ri­lor eco­no­mici, care ar ge­ne­ra dez­a­van­ta­je pen­tru unii și avan­ta­je pen­tru al­ții, ar pu­tea avea im­pact ne­ga­tiv asu­pra me­diu­lui con­cu­ren­ți­al și ar pu­tea atra­ge po­si­bi­li­ta­tea de a fi in­vo­ca­tă în­căl­ca­rea obli­ga­ți­i­lor asu­ma­te de sta­tul ro­man în ca­li­ta­te de stat mem­bru al Uniu­nii Europene.

Fi­reș­te, mul­te voci s‑au gră­bit să spu­nă că asta e do­va­da in­flu­en­ței pe care fir­ma aus­tr­i­a­că o are asu­pra pre­șe­din­te­lui. Nu mă gră­besc să cred așa ceva. Deo­cam­da­tă re­marc doar că pra­gul de 30% nu poa­te fi ex­pli­cat ușor în con­tex­tul li­be­rei con­cu­ren­țe. Le­gi­le eu­ro­pe­ne îți dau po­si­bi­li­ta­tea să îm­pie­dici mo­no­po­lul, dar 30% e de­par­te de mo­no­pol. Iohan­nis s‑ar pu­tea să aibă drep­ta­te: dacă tre­cem le­gea așa ris­căm amenzi în baza ar­ti­co­lu­lui 101 și 102 ale Tra­ta­tu­lui de func­țio­na­re a Uniu­nii Europene.