Cu siguranță vă amintiți de întrebarea capcană “cum se spune corect: pană de vulpe la pălărie sau pană de vulpe cu pălărie?”. Poanta e evidentă – distragerea atenției de la o eroare gravă prin sublinierea uneia secundare ca importanță. Cam așa ceva se întâmplă și cu ministerul apelor și pădurilor în guvernul Ponta 3: ministrul nominalizat și, nu mă îndoiesc, validat de parlament, este doamna Doina Pană, o blajină ardeleancă din Bistrița.
Dumneaei este inginer electrotehnist cu niscai experiență de fabrică, dar cu o mult mai îndelungă practică de profesor de liceu. De altfel se și mândrește cu această activitate, afirmând că i‑au trecut prin mână multe promoții de elevi și pe toți i‑a păstorit cu bine. Necunoscând‑o, nu am a mă îndoi de asta – îi acord premiza de nevinovăție. Mă îndoiesc însă de competențele ei în posturile ulterioare. De pildă, acum un an, a apărut în guvernul Ponta 2 pe post de ministru al dialogului social și, așa cum voi n‑ați auzit nimic despre ea – nici de bine, nici de rău – nici eu n‑am a adăuga ceva. În ciuda faptului că au existat destule probleme cu sindicatele – la Poșta Română, la Oltchim – care reclamau o implicare mai activă, doamna Pană a tăcut inteligent, pentru că dacă ar fi deschis gura probabil s‑ar fi dat de gol că habar n‑are cu ce se mănâncă dialogul social.
Însă înainte de a ne repezi să ne indignăm cu voce tare că ministrul apelor și pădurilor e o profesoară cu specializare în electrotehnică, hai să admitem împreună că asta e partea cu Pană la pălărie. Al cărei scop este să mascheze pe Pană de vulpe, adică faptul că – utilizând aceeași tehnică a guvernării prin discreție totală – reformele începute de Lucia Varga în silvicultură vor fi definitiv sistate. După cum spuneam mai demult, sunt niște băieți prin România care nu‑s prea interesați de ordinea în păduri pe care o tot propovăduia fosta doamnă ministru. Iar unii dintre băieții ăștia tocmai au intrat la guvernare.
Gyere ide, kicsim Verestoy! Pus Viktor Ponta la noi Pană de vulpe. La pádure.